La 2 septembrie 1621 a început Bătălia de la Hotin, ea făcând parte din Războiul polono-otoman din 1620-1621.
Bătălia care a durat mai mult de o lună s-a dat între Uniunea Polono-Lituanianǎ sub conducerea lui Jan Karol Chodkiewicz (1560-1621) și Imperiul Otoman, sub conducerea sultanului Osman al II-lea (1604-1622).
Oastea sultanului Osman al II-lea, cu un efectiv de 130.000 – 150.000 de veterani turci, a pornit de la Adrianopole spre frontiera cu Polonia. Turcii, după ce au obținut victoria în Bătălia de la Țuțora, localitate de lângă Iași (17 septembrie – 7 octombrie 1620), au sperat să cucerească teritoriile ucrainene, aflate în componența Poloniei. Comandantul Uniunii Polono-Lituaniene, hatmanul lituanian Jan Karol Chodkiewicz a trecut Nistrul în septembrie 1621 cu aproximativ 35.000 de soldați și s-a așezat în Cetatea Hotinului, blocând drumul oastei otomane. Sosirea a 40.000 de cazaci zaporojeni sub comanda hatmanului Petro Konașevici-Sagaidacinyi, a ajutat la obținerea victoriei antiotomane. Hatmanul cazacilor zaporojeni a fost rănit într-o încăierare cu turcii, care a și cauzat moartea lui în anul următor.
Hatmanul lituanian i-a ținut pe turci în câmp deschis timp de o lună întreagă, până ce prima zăpadă din toamnă l-a determinat pe Osman al II-lea să-și retragă forțele reduse. Victoria a fost obținută de Polonia cu sacrificii, cu câteva zile înainte de asediu, bătrânul hatman lituanian a murit de epuizare în cetate la 24 septembrie 1621. Forțele Uniunii au trecut apoi sub comanda lui Stanisław Lubomirski (1583-1649). Bătălia a marcat sfârșitul unei lungi perioade de războaie.
La Bătălia de la Hotin, precum și la cea de la Țuțora, a participat tânărul principe moldovean, Petru Movilă. Sub zidurile cetății medievale moldovenești el a fost rănit. A plecat cu oastea poloneză în Polonia, cumpărându-și moșii lângă Kiev și nu s-a întors în Moldova. Îl aștepta activitatea de mitropolit al Kievului și de apărător al întregii ortodoxii.
Această bătălie infernă, care părea să nu mai aibă sfârșit, a fost descrisă pe larg de Miron Costin, marele cronicar moldovean. Bieții târgoveți din Hotin au fost martorii distrugerii cetății și au suferit din partea otomanilor fără milă. Luptele s-au desfășurat intens timp de zile întregi, iar trupurile căzuților au acoperit câmpul de luptă. Slăbisește de foame, oastea otomană nu mai putea să transporte trupurile în Nistru și a fost afectată de boli și moartea cailor.
După tratatul de pace de la Hotin, cetatea a revenit Moldovei, dar în fapt a rămas sub control turcesc. Alexandru-vodă, venind la Hotin pentru a prelua împărăția, a găsit o cetate ruinată și o țară distrusă.
Această bătălie sângeroasă și dramatica stare postbelică a cetății Hotin evidențiază importanța strategică a acestui loc și curajul soldaților care s-au opus invaziei otomane. Victoria de la Hotin a reprezentat un moment crucial în lupta pentru supraviețuirea statelor europene împotriva expansiunii Imperiului Otoman.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com