La 23 august este Ziua europeană a jertfelor stalinismului și nazismului, marcată în țările Uniunii Europene în fiecare an, în ziua semnării pactului Molotov-Ribbentrop în 1939. Cu ajutorul protocoalelor adiționale secrete la acest pact, Europa a fost împărțită în două sfere de influență.
După cum scriu agențiile ucrainene, Ziua comemorării jertfelor tuturor regimurilor totalitare și autoritare a fost propusă la 2 aprilie 2009, în Declarația Parlamentului European „Conștiința europeană și totalitarismul”, cu scopul „menținerii amintirii despre jertfele deportărilor în masă și exterminărilor, întăririi democrației, consolidării păcii și stabilității pe continent”. Inițiativa a aparținut Țărilor Baltice. În declarație se menționa: „Deportările în masă, asasinările și înrobirea, întreprinse în contextul actelor de agresiune de către Stalinism și Nazism țin de categoria crimelor de război și crimelor împotriva omenirii. Potrivit legilor internaționale, statutul limitărilor nu se extinde asupra crimelor de război și crimelor împotriva omenirii”.
La 3 iulie 2009 Adunarea Parlamentară a OSCE a adoptat Rezoluția „Promovarea drepturilor omului și libertăților civile în regiunea OSCE în secolul al XXI-lea”, în care se menționează că ziua din 23 august este declarată Ziua paneuropeană a jertfelor stalinismului și nazismului întru păstrarea memoriei jertfelor exterminărilor și deportărilor în masă. În Rezoluția OSCE se subliniază că Europa „a cunoscut două regimuri totalitare puternice, Nazist și Stalinist, care au adus genocidul, încălcarea drepturilor și libertăților omului, crime de război și crime împotriva omenirii”. Membrii OSCE sunt chemați să ia „o poziție comună împotriva tuturor formelor puterii totalitare, indiferent de bazele ei ideologice”. Rezoluția OSCE, de asemenea, a condamnat „glorificarea regimurilor totalitare, inclusiv desfășurarea demonstrațiilor publice cu scopul glorificării trecutului Nazist sau Stalinist”.
La 23 august 1939, la Moscova, în prezenţa lui Stalin, ministrul de externe sovietic, Viaceslav Molotov, şi ministrul de externe german, Joachim von Ribbentrop, au semnat Tratatul de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. A fost un calcul cinic, benefic ambilor dictatori — nazist şi sovietic. În vederea atacului asupra Poloniei, pe care îl pusese deja la cale, Hitler avea nevoie de neutralitatea Uniunii Sovietice. Dat fiind că un război împotriva Poloniei ar fi implicat intervenţia puterilor garante — Marea Britanie şi Franţa — Hitler a împiedicat astfel un război pe două fronturi. Mai mult decât atât, printr-un acord comercial adiacent, cei doi dictatori au convenit livrări de materie primă sovietică în schimbul unor maşini germane.
Prin aceasta, Hitler a vrut să atenueze efectele unei posibile blocade maritime britanice, care, în Primul Război Mondial, a contribuit la înfrângerea Germaniei. Stalin, la rândul său, a crezut că Reichul German va fi măcinat în urma unui război de durată împotriva forţelor aliate. Pe termen lung, el considera, însă, că un război era inevitabil, dar vroia să câştige timp pentru pregătiri suplimentare.
Esenţa acordului oficial era cuprinsă într-o anexă secretă, care prevedea împărţirea Europei în sfere de influenţă germane şi sovietice. Astfel, Estonia, Letonia şi partea de est a Poloniei, precum şi Basarabia românească urmau să intre în „sfera de interes” a Uniunii Sovietice, iar partea occidentală a Poloniei să revină Reichului German.
„Măcelarii Europei, ameţiţi de băutură, îşi jucau rolurile, îmbrăţişându-se cu tandreţe şi clătinându-se pe picioare. În întregime, ei se înfăţişau ca un grup de gangsteri rivali, care avuseseră şi înainte de împărţit ceva, şi acum puteau să o ia de la capăt, fiind profesioniști ai aceloraşi afaceri”, astfel descria momentul semnării pactului istoricul Paul Johnson.
Ca urmare a protocolului adiţional secret, URSS a transmis României, la data de 26 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a se evacua din Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război. România a cedat, fără luptă, şi trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ţinutul Herţei, nemenţionat în ultimatum.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com