La 23 iulie 1920 a decedat Teodor V. Ștefanelli (născut Theodor Ștefaniuc), istoric, poet, prozator și jurist român, membru titular (1910) al Academiei Române.
Fiu al unui comerciant și vânzător, Vasile Ștefaniuc, Teodor Ștefanelli a urmat școala primară în Siret și liceul la Cernăuţi, între 1861 și 1869. În al doilea an de liceu a fost coleg de clasă cu Mihai Eminescu. Între 1869 și 1873, a studiat dreptul la Universitatea din Viena, la care și-a obținut și doctoratul, în 1875. A lucrat în calitate de magistrat și administrator în Câmpulung Moldovenesc, Suceava şi Liov. Până să se retragă din activitate, în 1910, a fost consultant imperial la Curtea Supremă din Viena. În Cernăuți, a făcut parte din Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, Societatea Academică „Junimea”. Ştefanelli a fost printre iniţiatorii înfiinţării Societăţii Academice ,,Arboroasa” în anul 1875 la Cernăuţi, societate care a devenit un mijloc de rezistenţă a românilor bucovineni în timpul stăpânirii habsburgice. Când „Arboroasa” a fost desfiinţată de autorităţi și comitetul de conducere aruncat în închisoare pentru ,,înaltă trădare”, Ştefanelli s-a numărat printre apărători, iar Mihai Eminescu, redactor la ,,Curierul de Iaşi”, a prezintat mersul procesului, luând atitudine faţă de abuzurile săvârşite de autorităţile austriece.
Ca magistrat, Ştefanelli a făcut o cariera strălucită, ajungând până la funcţia de consilier aulic al Curţii de Justiţie din Viena.
Ștefanelli a făcut parte și din societatea „România Jună” din Viena, implicându-se în organizarea manifestațiilor de la Mănăstirea Putna din 1871. Ca membru al Societății Școlare Române din Suceava, a fost fondator al unei biblioteci. În 1898, este numit membru corespondent al Academiei Române, devenind membru titular din 1910. A fost deputat în Dieta Bucovinei, participând activ la Unirea Bucovinei cu România, în 1918. Încetează din viață în 1920, fiind înmormântat la Fălticeni.
Prima sa lucrare publicată a fost o traducere, apărută în 1868 în Foaia Societății pentru Cultura și Literatura Română. Contribuțiile sale au apărut și în Analele Academiei Române, „Arhiva”, „Aurora Română”, „Calendariul Societății pentru Cultura și Literatura Română”, „Convorbiri Literare”, „Gazeta Bucovinei”, „Junimea Literară”, „Revista Politică”, „Transilvania” și „Tribuna”. Lucrarea sa „Amintiri despre Eminescu” a văzut lumina tiparului în 1914.
Volumul „Amintiri despre Eminescu” a apărut în 1914 la Institutul de Arte Grafice „C. Sfetea” din București sub semnătura lui Teodor V. Ștefanelli, care, pentru o mai mare credibilitate, ținea să precizeze pe copertă că este membru al Academiei Române. Autorul menționa în cuvântul „către cetitori”: „Amintirile de față nu le-aș fi scris și publicat dacă nu aș fi fost îndemnat spre aceasta de nenumărate ori și din foarte multe părți”, el fiind însă conștient că mărturiile sale erau necunoscute publicului larg. „Mi s-a zis că eu, care am fost prieten și coleg cu Eminescu în liceul din Cernăuți, care am petrecut cu dânsul cât timp am urmat studiile la Universitatea din Viena, sunt dator să dau publicului românesc amintirile mele despre acest prieten al meu, amintiri cari vor interesa pe cunoscuții, prietenii și admiratorii lui Eminescu”. Ne încredințează că, deși le publică la peste 20 de ani de la moartea lui Eminescu, acele întâmplări îi sunt atât de întipărite în memorie „de parcă s-ar fi petrecut astăzi”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com