La 26 decembrie 1935, la Iaşi s-a născut Viorica Cortez, celebra mezzo-soprană română, stabilită în Franţa. Protagonistă a unora dintre cele mai celebre pagini din istoria scenei lirice, una dintre cele mai complete artiste ale ultimilor 50 de ani, Viorica Cortez a încântat publicul, de-a lungul timpului, pe cele mai mari scene ale lumii, fie că a fost cazul Scalei din Milano, Metropolitan Opera din New York, Opera din Paris, Arena din Verona, Gran Teatre del Liceu din Barcelona ori Lyric Opera din Chicago.
Viorica Cortez s-a născut la Bucium, Iaşi, la 26 decembrie 1935. Tatăl său cânta la pian şi la orgă şi obişnuia să găzduiască serate muzicale acasă, oaze de muzică şi literatură, în cadrul cărora se scriau şi foarte multe poezii, Nicolae Labiş, dar şi mulţi muzicieni, dându-şi întâlnire aici. Dealtfel Labiş a scris special pentru Viorica Cortez poemul „Contemplaţie“.
A început să studieze muzica la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi. Fiind încă studentă, în 1964 Viorica Cortez a obținut Marele Premiu la Concursul Internațional de Canto din Toulouse. În următorul an, în Olanda a devenit deţinătoarea Marelui Premiu special „Kathleen Fettier”, iar în 1967 – Premiului I cu medalie de aur al Concursului Internaţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti. Premiul de la Toulouse i-a deschis imediat toate marile scene. Fără a mai trece prin roluri mici, a obținut un contract în Franța pentru rolul principal din opera „Samson și Dalila” de Camille Saint-Saёns.
În anul 1971 Viorica Cortez a decis să rămână în Franța. După emigrare și până în decembrie 1989 vestita mezzo-soprană n-a mai avut voie să cânte pe nici o scenă din România. A obținut cetățenia franceză, dar nu a renunțat nici la cea română. Viorica Cortez este sora mai mare a profesoarei de pian Ștefania Șerban și a sopranei Mioara Cortez.
Din casa părintească de pe Dealul Cetățuii al Iaşului, Viorica Cortez a ajuns artista lumii, celebră mezzo-soprană, „diva absolută” sau „Carmen a secolului XX”. A întors lumea pe dos de atâtea ori, a cântat pe marile scene, a fost admirată și iubită de public, însă când vine vorba de orașul de suflet, tot Iașul i-a rămas cel mai drag. N-ar face alte diferențe între orașele pe care le-a străbătut pentru că s-a simțit bine peste tot unde a întâlnit oameni care iubesc muzica. Pe lângă Iași, o legătură specială are și cu orașul Cluj, pentru că pe scena de la Cluj a debutat în operă.
Viorica Cortez a evoluat deseori în România după Revoluţia din 1989. Într-un interviu pentru presa română ea a menţionat că muzica este terapia ei. „E păcat să nu cânt dacă Dumnezeu m-a înzestrat cu acest har. Și o să continui atâta vreme cât simt încredere în vocea mea. Cât încă mă ajută vocea, o să le mai cânt oamenilor. Vreau să le împărtășesc tinerilor tot ce știu, de aceea țin și masterclass-urile”, a accentuat vedeta muzicii de operă. Fiind întrebată ce înseamnă pentru ea casa părintească, Viorica Cortez a răspuns: „Același lucru ca și înainte, poate mai mult. Pentru că tata a spus așa înainte de a închide ochii: „Singurul lucru pe care îl mai am pentru voi, este să vă iubiți și să vă întâlniți o dată pe an”. Și de atunci, în jurul Paștilor, eu vin de la Paris, Mioara de la Montréal și ne întâlnim cu Ștefania care a rămas acasă. Ne reunim de fiecare dată la casa părintească”.
Viorica Cortez este cetăţean de onoare al municipiilor Iaşi şi Cluj-Napoca şi Doctor Honoris Causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com