La 26 februarie 1838 s-a născut (la Cristineşti, lângă Hotin) Bogdan Petriceicu Hașdeu, filolog, scriitor, folclorist, istoric şi publicist. Bogdan Petriceicu Hașdeu, descendent din ilustra familie Hâjdău, a fost pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Spirit enciclopedic, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, el este considerat una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile. Din anul 1877 a fost membru al Academiei Române.
Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost „un geniu de o înspăimântătoare vastitate”, cum îl numea Mircea Eliade. El face parte din galeria spiritelor enciclopedice ilustre ale neamului românesc, alături de Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Iorga sau George Călinescu, fiind una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.
Bogdan Petriceicu Haşdeu s-a născut la 26 februarie 1838, la Cristinești, judeţul Hotin, acum în Ucraina, fiind fiu al lui Alexandru Hâjdău și al Elisabetei Daucș, descendenţii unor vechi familii boiereşti. Tatăl său a absolvit studii la Harkiv, Lviv și München, având înclinații către filologie, istorie și folclor, fiind autor al unor lucrări de istoria dreptului universal şi cunoscător a nu mai puţin de zece limbi străine, plus o bogată activitate didactică. În anul 1841, familia se stabilește în Podolia, dar are de suferit din cauză că tatăl său era considerat „tulburător al liniștei publice“.
În anul 1848, mama sa, Elisabeta, trece la cele veşnice. Gramatica românească a lui I.H. Rădulescu devine pentru viitorul lingvist și filolog cartea de suflet a copilăriei. În anul 1850, se stabileşte în Basarabia, urmând cursurile liceului din Chișinău.
Începând cu anul 1852, Bogdan Petriceicu Haşdeu a studiat dreptul la Universitatea din Harkiv, unde sub îndrumarea unor profesori vestiți, dobândește cunoștințe solide în domeniul filologiei și al lingvisticii. Se încadrează ofițer în armata rusă. La 1856, când sudul Basarabiei a revenit la Moldova, a trecut în acest ținut pentru a scăpa de împilarea și deznaționalizarea forțată practicată de administrația de ocupație. Rușii i-au cerut extrădarea, iar la refuzul autorităților române, i-au anulat dreptul de moștenire pe care-l avea asupra unor moșii ale familiei rămase în partea rusească a Basarabiei. Mai târziu însă i s-a recunoscut acest drept pe cale judiciară. La 1857 a fost numit membru al tribunalului din Cahul. După șapte luni a demisionat. În 1858 s-a mutat la Iași, ca profesor de liceu și bibliotecar al universității. A donat bibliotecii universitare 4.000 de volume. În acest timp Hașdeu a pus bazele mai multor publicații, între altele, revista „Din Moldova”(1862-1863) în care a publicat poezii lirice, fabule, nuvele, critice etc. Dintre lucrările istorice ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu se disting „Ioan Vodă cel Cumplit”, monumentala „Arhivă istorică a României” și „Istoria critică”. La Iași a publicat „Arhiva historică a României” (1865-1867), în care multe documente vechi slavone și românești au fost editate pentru prima dată. Începută în 1865, „Arhiva” este o colecție în trei mari volume de documente străine și interne privitoare la istoria românilor. Au fost publicate în premieră un mare număr de acte inedite românești și străine. Lucrarea a contribuit la înaintarea studiilor istorice de istoriografie. Dintre lucrările filologice cele mai însemnate sunt „Cuvente den bătrâni” și „Etymologicum Magnum Romaniae” (1887-1898), considerat începutul unui amplu dicționar enciclopedic al limbii române, dar, din cauza dimensiunii monumentale a proiectului, a ajuns până la definiția cuvântului „bărbat”. Operă monumentală, dicționarul are în vedere nu numai limba literară de la acea dată, ci mai cu seamă limba vorbită și limba veche și de aceea a și fost subintitulat: dicționarul limbii istorice și poporane. Conceput pe un plan prea vast, acest dicționar s-a oprit când de-abia începuse și nimeni nu l-a continuat, căci Academia a stabilit alte norme pentru noul dicționar. Hașdeu voia să facă din fiecare cuvânt o monografie. La fiecare articol de dicționar redă forma cea mai răspândită și formele dialectice vechi și noi. În aceste lucrări filologice, el a lansat teoria „circulației cuvintelor”, prin care a demonstrat că fizionomia unei limbi nu este dată de inventarul unităților lexicale, ci de folosirea lor, de frecvența acestora.
Lucrările beletristice ale lui Hașdeu, între care drama „Răzvan și Vidra”, dau impresia unei originalități a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiția sa profundă și imaginația vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru.
Marea bucurie a vieţii lui Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost naşterea, la 14 noiembrie 1869, la Bucureşti, a unicei sale fiice, Iulia Haşdeu. Copila a fost botezată cu acelaşi nume ca al mamei, dintr-o mistică tendinţă de contopire a celor două fiinţe apropiate şi ca un semn de suprem omagiu adus soţiei. La vârsta de doi ani, cea alintată „Lilica” vorbea deja limba franceză, iar la împlinirea vârstei de patru ani începuse să scrie. La vârsta de cinci ani crea nuvele, iar la şapte ani scria naraţiuni precum „Mihai Vodă Viteazul“ sau poeme precum „Domnia lui Ţepeş Vodă“, sau „Oaselor lui Ţepeş Vodă“. Iulia Hașdeu ee stinge din viaţă la 29 septembrie 1888, la vârsta de 19 ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu, momentul tragic dărâmându-l definitiv pe Bogdan Petriceicu Haşdeu. În anul 1893 el a luat decizia de a ridica un castel, în memoria copilei sale. Castelul Iulia Haşdeu de la Câmpina, „Marele templu de dincolo”, a fost ridicat între anii 1893-1896, după planurile pe care însăşi Iulia i le-ar fi transmis tatălui de pe lumea cealaltă. Aici, Bogdan Petriceicu Haşdeu dă viaţă primului volum de spiritism din literatura română – intitulat „Sic Cogito“, o carte creată după „sfaturile” primite de la Iulia. Bogdan Petriceicu Hașdeu a trecut la cele veşnice la 25 august 1907.
În fiecare an, la data de 2 iulie, la Castelul Iulia Haşdeu din Câmpina are loc „Sărbătoarea celor 2 Iulii”, organizată în memoria fiicei savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu – scriitoarea și poeta de expresie franceză Iulia Haşdeu, care a fost și prima studentă româncă la Sorbona – și a soției acestuia – Iulia Faliciu Haşdeu, cele două văpăi care au însuflețit existența ilustrului nostru om de cultură.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com