La 27 aprilie 1931 genialul compozitor român, George Enescu, a terminat orchestrația operei „Oedip”. Despre „Oedipe”, principala creație și singura capodoperă de rezonanță internațională a artei lirice românești, care se regăsește în repertoriul mai multor teatre prestigioase de operă din lume, George Enescu mărturisea: „Nu mi se cuvine mie să declar dacă „Oedipe” este sau nu cea mai desăvârșită dintre lucrările mele. Tot ce pot spune este că, dintre toate, îmi este cea mai dragă. În primul rând, pentru că m-a costat luni de muncă și ani de neliniște. Apoi, pentru că am pus în ea tot ce simțeam, ce gândeam, în așa fel încât mă contopeam uneori cu eroul meu. Nimeni nu m-ar crede dacă aș spune în ce stare de exaltare eram gândindu-mă la Oedipe și compunând, notă cu notă, această operă imensă”.
Opera „Oedip” a fost compusă de George Enescu în decursul a zece ani – în perioada 1921-1931. Compozitorul a consacrat-o soției sale, Maria Rosetti-Tescanu. Este o tragedie lirică în patru acte pe un libret în limba franceză de Edmond Fleg, bazat pe tragediile scriitorului antic elen Sofocle „Oedip rege” și „Oedip la Colonos”. George Enescu a lucrat la operă, aflându-se la conacul din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială, chiar în mijlocul pădurii. Pentru rolul lui Oedip, compozitorul considera că interpretul ideal ar fi fost Fiodor Şaliapin, celebru cântăreț de operă rus, aflat în emigrație în Franța. În amintirile sale, apărute mai târziu, compozitorul român va scrie: „Şaliapin trăia şi aş fi dat totul ca el să joace şi să cânte rolul principal. Nu avui ocazia ca să i-l propun. Puţin timp înaintea morţii sale (12 aprilie 1938, Paris), pe când încă mai cânta Don Quichotte de Massenet la Opera Comică, Şaliapin mă invită să-l văd. M-am dus într-o seară la cabina lui între două acte. Îmi spuse, simplu, o frază care, în acea clipă, mi se păru stranie… „Vreau să văd libretul, dar fără să aud o singură notă de muzică…”. Mai târziu am înţeles că mai înainte de a judeca muzica voia să măsoare importanţa rolului şi să ştie dacă forţele lui îi îngăduie să-l înfrunte. Fiind sigur că nu ar fi putut să rămână în scenă atât de mult timp, îmi înapoie textul într-o bună zi, fără să spună nici un cuvânt. Eram foarte trist, mărturisesc, gândindu-mă că Oedip ar fi putut să fie Şaliapin”.
Premiera mondială a avut loc la Opera Garnier din Paris, la 13 martie 1936. Apoi, după foarte mulți ani, opera „Oedip” de George Enescu a fost montată pentru a doua oară la Opera Națională din Paris, în sala Garnier, în stagiunea 2010-2011.
Iar atunci, la premiera operei „Oedip” din 1936 în rolul principal s-a produc cântărețul André Pernet. Presa vremii menționa: „La premieră, André Pernet avea să fie însă un interpret magnific, compensând nostalgia compozitorului. Era un mare cântăreţ, dublat de un talent actoricesc rar, cu o forţă şi expresivitate scenică potrivite rolului lui Oedip. „Lucrasem împreună zile şi săptămâni şi înalta sa conştiinţă mă copleşise”, mărturisise Enescu. André Pernet găseşte accente aşa de natural tragice, dă personajului un relief aşa de izbitor, încât se impune şi creează un personaj nou şi totuşi tradiţional în originalitatea lui”.
Cu trei zile înaintea premierei, la 10 martie 1936, direcţia Operei a programat o repetiţie generală cu public, invitând personalităţi artistice şi critici muzicali. Aşa încât, chiar înaintea primului spectacol, presa anunţa o reprezentaţie cu totul deosebită. Ecourile ajungeau şi la Bucureşti. „Este cel mai frumos moment al vieţii mele. Nu cutezam să sper într-o asemenea recompensă. Ce bucurie de a fi cunoscut această glorie în a doua patrie, Franţa”, îl citează pe George Enescu ziarul bucureștean „Adevărul”.
Premiera românească a operei „Oedip” a avut loc la București, la 22 septembrie 1958, cu interpretare în limba română, cu ocazia primei ediții a Festivalului Internațional „George Enescu”.
Mitul lui Oedip este o imagine limpede a istoriei omenirii, apt de transpunere muzicală, ceea ce a și realizat compozitorul român George Enescu. În una din scenele principale ale operei Oedip este întrebat: „Oare este în lume o ființă în stare să învingă propriul destin?”, la care regele răspunde: „Acesta este omul”.
La 15 ianuarie 2024, cu ocazia Zilei Culturii Naționale, a avut loc premiera operei „Oedipe” de George Enescu la Opera Națională din București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com