La 27 iunie 1943, în Parcul Cișmigiu din București a fost inaugurat ansamblul de statui „Rondul Român”, reprezentând busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române.
Acest ansamblu mai este numit Rotonda scriitorilor. El a fost inițiat de ministrul educației naționale de atunci, Ion Petrovici. Rondul român este o platformă circulară, creată după model englezesc. Ansamblul constă dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 de metri, în mijloc, se află un rond de gazon, al cărui centru e marcat de un vas ornamental de lut. Sunt așezate în jurul cercului 12 busturi de marmură la distanțe egale, pe postamente identice, paralelipipedice, de 2,40 metri înălțime tăiate în piatră de Muscel, reprezentând 12 scriitori și oameni de cultură români. Fiecare nume de scriitor e însoțit de numele sculptorului, inscripționat discret în lateralul busturilor. Aceștia sunt Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.
La inaugurare, pe locul ocupat acum de Ion Creangă se afla bustul lui Octavian Goga, dăltuit de Ion Jalea. După 1944, prezența în spațiul public a unui bust al lui Goga devenise inoportună (Goga a fost prim-ministru între decembrie 1937 și februarie 1938), astfel că, după ce într-o noapte a fost mutilat cu ciocanul, bustul a fost înlăturat, soclul rămânând gol mult timp, până când, în anii 60, a fost instalat pe el bustul lui Ion Creangă.
Mai toți scriitorii sunt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu.
Vom menționa că în Canada, la Hamilton, Ontario, există „Ronda scriitorilor români în exil”, cu busturile lui Aron Cotruș, George Donev, Mircea Eliade, Vintilă Horia și Vasile Posteucă (bucovineanul nostru). Busturile au fost realizate de sculptorul Nicăpetre.
Grădina Cişmigiu reprezintă una dintre atracţiile turistice principale ale Bucureştilor şi, totodată, un loc de refugiu şi de relaxare pentru bucureşteni. Istoria acestei grădini se întinde pe parcursul a mai bine de un veac şi jumătate, primele măsuri de amenajare a zonei cuprinse între strada Ştirbei Vodă şi Bulevardul Regina Elisabeta fiind iniţiate de către domnitorul Alexandru Ipsilanti. În anul 1799, acesta comandă construirea a două cişmele, una dintre ele fiind construită în nordul actualei grădini. Numele de „cişmigiu” provine, astfel, de la funcţia de „Mare Cişmigiu”, reprezentând cel însărcinat de Domn cu supravegherea curgerii şi scurgerii apelor.
Printre elementele decorative care pot fi admirate în Grădina Cişmigiu, merită amintit aşa-numitul „Izvor Sissi”, care înfăţişează o tânără femeie ce ţine cu ambele braţe un vas. Statuia se sprijină pe un piedestal scund, iar un jgheab de ciment printre firul de apă ce se scurge din vas. Fântâna afişează o inscripţie înduioşătoare: ea a fost construită de către o mamă în amintirea fiicei sale, Sissi Stefanidi, decedată la vârsta de 21 de ani. Monumentul este cioplit în piatră de Baschicoi, fiind dezvăluit în anul 1927. În statuarul Grădinii Cişmigiu, există două monumente închinate unor bucureştence celebre în prima jumătate a secolului trecut: Elena Pherekyde (1851-1919) şi Smaranda Gheorghiu (1859-1944). Provenind dintr-o familiei renumită şi înstărită, Elena Pherekyde a fost o ocrotitoare a mamelor şi a copiilor. Smaranda Gheorghiu (cunoscută în epocă drept „Maica Smaranda”) a militat pentru reformarea sistemului de învăţământ românesc, fiind autoare de manuale şcolare şi de literatură pentru copii. Ambele statui sunt împodobite cu imagini de copii. La picioarele Maicii Smaranda, într-un basorelief de bronz, se află un băiat şi o fată care citesc dintr-o carte. Soclul statuii Elenei Pherekyde conţine trei figuri de piatră: mama şi copilul care privesc spre binefăcătoarea lor. Portretul Elenei a fost cioplit în marmură de către sculptorul Oscar Spaethe, iar cel al Maicii Smaranda de către Mihai Onofrei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com