La 29 august 2007, la Mănăstirea Secu din județul Neamț, a avut loc canonizarea Mitropolitului Varlaam al Moldovei, la 350 de ani de la moartea sa. Mitropolitul Varlaam (1632‑1653), „vrednic slujitor al lui Hristos”, „înțelept apărător al dreptei credințe” și „credincios luminător al neamului românesc”, așa cum este atât de frumos descris în troparul praznicului său, este unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, fiind părinte al limbii române literare prin bogata sa moștenire culturală lăsată, precum „Cazania” și alte lucrări îngrijite de el.
Sfântul Ierarh Varlaam (1585-1657) a fost mitropolit al Moldovei în perioada 1632-1653. A avut merite mari în istoria spiritualității românești și ortodoxiei. Este considerat unul dintre întemeietorii limbii române literare. A tradus și a scris mai multe lucrări de spiritualitate. La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinţilor din calendar pe învăţatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.
Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie de răzeși din Bolotești, Putna. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea râului Secu, unde a învățat carte, și-a dezvoltat talentul de vorbitor și scriitor și a însușit limbile slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu, în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povățuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele mai înalte, devenind egumen al mănăstirii. În 1628, ca urmare a faptului că era sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, a fost trimis într-o misiune ecumenică la Moscova și Kiev. Întors în țară, primește vestea morții Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) și pe cea a înlăturării domnitorului Miron Barnovschi, ceea ce îl determină să se retragă la Mănăstirea Secu.
În anul 1632, în timpul domniei Voievodului Alexandru Iliaș, Arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei Moldovei în locul Mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou mitropolit, Varlaam reușește să aibă multe realizări, bazându-se pe sprijinul domnitorului Vasile Lupu. Susținut și de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reușește chiar înființarea primei tipografii românești din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași.
În 1639 Varlaam figurează printre cei 3 candidaţi la funcţia de Patriarh al Constantinopolului, fapt ce demonstrează înalta sa pondere în lumea ortodoxă. „Cazania” lui Varlaam („Cartea românească de învățătură”) este cea mai relevantă lucrare a sa pe care o finalizează în 1637. Ea conține primele versuri în limba română, întitulate „Stihuri în stema domniei Moldovei“. Reuşeşte să o tipărească abia în 1643 la Iaşi, la „tiparul domnesc“. „Cartea românească de învăţătură” („Cazania”) a Mitropolitului Moldovei Varlaam, opera sa de vârf, este apreciată drept capodoperă a literaturii române din prima jumătate a secolului al XVII-lea.
Istoricul Nicolae Iorga afirma despre Mitropolitul Varlaam că „s‑a remarcat prin bogata activitate literară şi cărturărească”. De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel afirmă că „rodirea luminoasă a credinței în istoria și cultura unui popor se vede în virtuțile statornice ale poporului, adesea personalizate în luptători eroi, în cărturari înțelepți, în artiști inspirați și mai ales în sfinții martiri, mărturisitori, cuvioși, ierarhi și voievozi”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com