La 29 decembrie 1919, la Cernăuţi s-a născut compozitorul, muzicologul și pianistul român, naturalizat italian, Roman Vlad. Maestrul mărturisea: „Puterea muzicii are o extensiune extraordinară. Muzica poate să evoce valurile mării, freamătul frunzelor, urletul vântului, sentimente… muzica a fost mereu necesară“.
Într-un volum autobiografic intitulat sugestiv „Vivere la musica“, apărut în Italia, Roman Vlad povestește: „Mă simt pătruns de muzică de când m-am născut. Primele mele amintiri muzicale le am din fragedă copilărie, când trăiam la Vășcăuți cu părinții într-o casă mare la țară, care era proprietatea bunicilor din partea mamei. Vășcăuți sau Waschkoutz în germană, era un mic centru aflat la circa 40 de kilometri de Cernăuți, vechea capitală a ducatului Bucovinei, unde m-am născut pe 29 decembrie 1919. În casă la noi se asculta multă muzică; tatăl meu era magistrat și iubea foarte mult muzica lirică italiană, mai ales Aida. Aveam un pian, un gramofon și foarte multe discuri“.
Roman Vlad a studiat pianul la Conservatorul din Cernăuţi în perioada interbelică. El a emigrat în Italia şi şi-a continuat studiile la Accademia nazionale di Santa Cecilia din Roma cu Alfredo Casella, unde a obținut diploma în anul 1942. În același an i s-a decernat Premiul „George Enescu” pentru una dintre compozițiile sale.
Într-o carte de memorii, pe care a publicat-o când avea 92 de ani, compozitorul îşi aminteşte cum a părăsit Bucovina, când armata română se retrăgea, iar cea rusă avansa: „Dar am găsit un cal şi o căruţă în care mi-am urcat părinţii, sora şi pe bunica maternă şi înainte de a abandona casa din Vaşcăuţi, am intrat şi cu lacrimi am cântat la pianul meu un preludiu de Chopin”.
Își termină studiile universitare muzicale la Academia Națională „Santa Cecilia“ la secțiile: compoziție, muzicologie și pian. Profesorul cu care a lucrat cel mai mult a fost Alfredo Casella, marele muzician italian, de care avea cunoștințe încă de când acesta avea turnee în URSS și se oprea adesea în concerte și la Cernăuți. Întâlnirea cu Alfredo Casella are loc în ziua examenului pentru obținerea unui loc la cursurile de perfecționare în cadrul Academiei, moment crucial care a schimbat radical cursul vieții sale și care este relatat în carte. Aflat pe holul sălii de așteptare cu brațele pline de partituri, Alfredo Casella fără să-l cunoască se opri și-l întreabă: „De unde vii?”. „Vin din România – răspunsei – și aș vrea să susțin examen de admitere la cursul de pian”. „Din România, deci, din patria marelui meu prieten și binefăcător George Enescu“. Calitățile muzicale deosebite ale tânărului Roman Vlad au impresionat comisia muzicală, care i-a oferit un loc în afara celor 12 anunțate, locuri deja ocupate.
Începând din 1942, a realizat mai multe concerte ca pianist și activități pedagogice. Acestor activități li s-a adăugat cea de compozitor de muzică simfonică, cameră și de film. În 1951 a dobândit cetățenia italiană, ceea ce i-a permis să călătorească în mai multe țări europene și în America în calitate de muzician. După al doilea război mondial, așa cum amintește în volumul autobiografic, Roman Vlad, își continuă activitatea de pianist concertist și compozitor, în paralel devenind unul din cei mai apreciați muzicologi, susținând conferințe și cursuri de muzicologie în toată Europa, în SUA și în Japonia.
S-a impus prin talent și profesionalism în viața culturală a Italiei și în cea internațională. La 36 de ani a fost numit Director al Filarmonicii din Roma, funcție deținutăîn anii 1955–58 și 1966–1969. Au rămas celebre creațiile sale muzicale pentru filmele „Frumusețea Diavolului” (la care a colaborat cu Rene Claire) și „Romeo și Julieta”.
Pe parcursul lungii sale cariere, Roman Vlad a primit numeroase recunoașteri oficiale, printre care Doctor Honoris Causa al National University of Ireland (1974), membru al Koninlijke Academie voor Wetenschappen, Letteren en SchoneKunsten din Belgia, Commandeur des Art et des Lettres al Académie des Arts et des Lettres în Franța. A fost Președintele de Onoare al ediției 2001 a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu”. A compus coloana sonoră pentru 20 de filme, în 1950 primind premiul Nastro d’Argento pentru partiturile sale cinematografice.
În ultimii ani ai vieţii sale Roman Vlad a fost vizitat de muzicologul şi pianistul cernăuţean, Iosif Elgiser, deţinătorul medaliei de aur UNESCO. El a şi scris în presa din Cernăuţi despre acest vestit bucovinean din Italia.
Roman Vlad s-a stins din viaţă în ziua de 21 septembrie 2013, la Roma, în vârstă de 93 de ani.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com