La 29 septembrie 1812, la Cernauca de lângă Cernăuţi s-a născut Eudoxiu Hurmuzachi, istoric, politician austriac (mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român, care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul habsburgic. Pasiunea sa pentru cercetarea ştiinţifică şi respectul pentru adevărurile istoriei păstrate în documente, i-au adus un loc de seamă între personalitățile care au inspirat multe generaţii de istorici, cercetători şi oameni de cultură. Opera sa rămâne un îndemn la o mai bună cunoaștere a istoriei şi demnităţii poporului român.
Eudoxiu Hurmuzachi este descendent din vechea familie aristocrată a lui Doxachi Hurmuzachi, stabilită la Cernăuca. Tatăl său era cunoscut pentru faptul că oferea refugiu liderilor politici români transilvăneni persecutați, întrând în datorii pentru a-i putea ajuta în continuare.
După absolvirea Liceului în Cernăuți, în perioada 1830-1836 a studiat la Facultatea de Drept a Universităţii din Viena. La sfârșitul anului 1848, ministrul justiției, baronul Alexander von Bach, l-a chemat pe juristul Eudoxiu Hurmuzachi să ajute la decretarea hotărârilor luate și adoptarea regulamentelor pentru Bucovina cu cunoștințele sale speciale și locale, apoi i-a fost încredințată traducerea codului civil și codului penal din limba germană în limba română. În această perioadă Eudoxiu Hurmuzachi a devenit colaborator al ziarului politic „Bucovina”, editat la Cernăuţi în limbile română şi germană de către frații săi Gheorghe și Alexandru. În anul 1850 a fost numit de către cavalerul Anton von Schmerling, pe atunci ministru al justiției, membru al comisiei pentru elaborarea unui lexicon de terminologie juridică în limba română. El a preluat, de asemenea, examinarea manualelor românești pentru școlari utilizate în Bucovina, a tradus câțiva ani edictele și legile imperiale în limba sa maternă.
Eudoxiu Hurmuzachi a trăit, cu scurte întreruperi, mai mulți ani la Viena, practicând studii istorice privind Bucovina. I-a fost acordată permisiunea de utilizare a arhivelor imperiale, ceea ce a fost și foarte util pentru studiul său de istorie, început în 1851, la Universitatea vieneză.
A adunat documente de arhivă latine şi germane referitoare la români (din arhivele de la Viena, Pesta, Lemberg, dar şi din cele româneşti), peste 6.000 la număr, constituind fondul de documente care-i poartă numele – „Colecţia Hurmuzachi”.
În anul 1861 Eudoxiu Hurmuzachi a fost ales deputat în Dieta Bucovinei pentru județul Câmpulung Moldovenesc-Solca. La 8 februarie 1862 împăratul Franz Joseph I l-a numit adjunct al mareșalului Bucovinei Eugenie Hacman, și după demisia lui, pe data de 5 decembrie 1862, a devenit noul căpitan al țării. Politicianul a deținut această funcție cu zel și devotament față de interesele familiei imperiale austriece, Imperiului Austriac și Ducatului până în 1870.
Eudoxiu Hurmuzachi a fost membru al Societăţii Academice Române din 1872. S-a stins din viaţă la 10 mai 1874. Memoria lui a fost înveşnicită în România şi la Cernăuţi, unde activează Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com