La 30 iulie 1817 s-a născut Alexandru Orăscu, inginer şi matematician, primul mare arhitect român. Alexandru Orăscu a fost om din popor. Viața acestui bătrân luptător patriot e un lanț neîntrerupt de activitate. Arhitect distins, el este acela care a reparat mitropolia din Iași; el a zidit Universitatea din București, catedrala de la Constanța și marele Otel Bulevard. A întemeiat școala de conductori, operă care, dezvoltându-se încetul cu încetul și inspirând gustul studiilor matematice, a fost cauza generatoare a întregii pleiade de ingineri și arhitecți, al căror părinte sufletesc cu drept cuvânt putem zice că este el.
Născut în București pe 30 iulie 1817, ca fiu al serdarului Hristea Orăscu, rang modest în ierarhia boierească de la acea vreme, Alexandru Orăscu, primul profesor universitar de geometrie descriptivă al Universității din București, a fost o personalitate marcantă a României în a doua jumătate a secolului XIX. Tânărul fiu al serdarului a manifestat o deosebită dorinţă de cunoaştere și de instruire, a fost elev eminent al Colegiului Sf. Sava între 1831 – 1841 și a fost trimis de Eforia Școalelor ca bursier la Berlin, apoi la München și Paris. Din primul an de studiu, Alexandru Orăscu s-a impus ca un student strălucit, obținând premiul al treilea la proiectare din 155 de studenţi. Anii petrecuţi în străinătate au fost ani de trudă studioasă în domeniul arhitecturii şi al geometriei descriptive, dar şi de cunoaştere a unei lumi în plină schimbare.
La 1848 a luat parte la revoluție și a fost arestat pentru scurt timp. În Divanul ad-hoc a luat partea cea mai activă, ca secretar al comisiunei care a cerut cele 4 puncte: domn străin, autonomia, unirea și regim constituțional. În 1876 a fost ministru al Cultelor și Instrucțiunii publice.
Între anii 1885 – 1889 Alexandru Hristea Orăscu (1817-1894) a fost rector al Universității București, iar în perioada 1890 – 1892 – președintele Ligii Culturale. Este autorul Planului Orăscu al Bucureștilor. Alexandru Orăscu a participat la Revoluția de la 1848, respectiv a avut și o carieră de politician, iar. Între anii 1891 – 1894 a fost primul președinte al Societății Arhitecților Români. Ca arhitect, a fost un promotor al clasicismului, după planurile sale fiind ridicate Universitatea din București (sediul vechi), Hotelul Carol din Constanța, Biserica Domnița Bălașa și Mitropolia Nouă din Iași. A realizat „planul Orăscu” al Bucureștilor, un proiect de sistematizare a orașului, în 1893.
Până la moartea sa, care a survenit neaşteptat pe 16 decembrie 1894, Alexandru Orăscu a rămas un muncitor neobosit, sensibil la necesitatea modernizării societății românești. Prin activitatea didactică în slujba învățământului geometriei descriptive și prin lucrările arhitectonice, poate fi considerat unul din profesorii cei mai de seamă ai începutului Universității din București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com