La 5 septembrie 1867, la Brăila, s-a născut Arthur Garguromin Verona, pictor român de origine aromână.
Arthur Garguromin Verona s-a născut la 24 august / 5 septembrie 1867. Conform actului său de botez, tatăl său era Francisc Verona, iar mama Amalia de Lukovici, de religie romano-catolică şi cetăţenie austriacă. Locul de naştere este menţionat: Cattaro (Dalmaţia) Alte surse menţionează naşterea sa la Brăila. După terminarea liceului din Cernăuţi a fost înscris la Academia Militară din Viena, pe care a absolvit-o în anul 1891. Vocaţia picturii l-a determinat pe proaspătul ofiţer să renunţe la cariera militară şi să se dedice zămislirii artistice. Aşa se face că în jurul vârstei de douăzeci şi opt de ani a început studiul picturii.
Arthur Verona s-a afirmat ca pictor în România, începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, în momentul în care realizările lui Nicolae Grigorescu au început să se impună în pictura românească. Absolvent al marilor Academii de la Munchen și din Paris, el s-a dovedit a fi un bun cunoscător al artelor occidentale. A fost un mare admirator al Renaşterii și a fost atras prin educație și structură de pictura clasică. Pictorul a fost de asemenea atras și de farmecul operei lui Grigorescu, dar s-a străduit pe parcursul celor cincizeci de ani de activitate să găsească o formulă care să împace viziunea academică a unor mari compoziții pe care le-a făcut cu spontaneitatea de care a dat dovadă pictura de plein-air.
A fost atras prin aspirațiile sale către pictura monumentală și a iubit pitorescul peisajului românesc și a ceea ce are țăranul român mai prețios în tradiția sa seculară. Ca un demn urmaș al lui Nicolae Grigorescu, tematica idilic rurală a rămas istoriei prin picturile „În codrii Herței”, „Între nalbe”, „Floarea soarelui”, „Petrecere câmpenească”, „Culesul merelor”, „Fete în Bucovina” și o serie lungă de peisaje din Bucovina intitulate „Toamna” sau „Hore”. Arthur Verona a fost medaliat de către statul român cu o mulțime de decorații în plan profesional și militar, ca urmare a participării sale ca voluntar la Primul Război Mondial.
O întâmplare dramatică a făcut ca o mare parte a lucrărilor lui să fie distruse într-un incendiu care a cuprins atelierul lui din Piața Victoriei (1935). Artistul s-a stins din viață în București la începutul anului 1946, lăsând în urmă o valoroasă operă care se situează astăzi la loc de cinste în galeria valorilor artistice ce îmbogăţesc patrimoniul cultural naţional. „La 26 ianuarie 1946, sufletul artistului s-a înălţat la cer, dezamăgit de oameni şi de viaţă, chinuit de suferinţă. Pe şevaletul său a rămas o pictură neterminată, o Horă, dovadă a faptului că sufletul său a rămas până la sfârşitul vieţii ancorat în tărâmul Herţei.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com