La data de 8 martie 1871 (20 martie – stil nou), la Napoli, Italia, a încetat din viață Alexandru Hurmuzachi, publicist și om politic român originar din Bucovina, membru fondator al Societății Academice Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina.
Alexandru Hurmuzachi s-a născut la 16 august 1823, la Cernauca de lângă Cernăuți, unde își aveau conacul părinții – Doxachi, mare vornic, și Ilinca Hurmuzachi. În familia Hurmuzachi au fost 12 copii, dintre care au supraviețuit șapte: cinci frați și două surori.
În perioada anilor 1829-1841 Alexandru Hurmuzachi și-a făcut studiile primare, gimnaziale și liceale la Cernăuți. În 1845 urmează studiile juridice la Viena.
Revenind în Bucovina, Alexandru Hurmuzachi redactează, împreună cu fratele său, Gheorghe, ziarul „Bucovina” (1848-1850). Creată la inițiativa fraților Hurmuzachi, gazeta „Bucovina” a fost prima gazetă care se tipărea în două limbi (germană și română). Format în spiritul luptei pentru redeșteptare națională, Alexandru Hurmuzachi a jucat un rol deosebit în transformarea moșiei de la Cernauca într-un adevărat „Delphi al românilor”, loc de convergență a marilor proiecte de emancipare națională. Familia Hurmuzachi a avut un rol important în timpul revoluției de la 1848. La moșia Cernauca s-au adunat cei mai destoinici bărbați pe care i-a avut Moldova: Alexandru Ioan Cuza, viitorul domnitor, Vasile Alecsandri, „acel rege al poeziei”, Gheorghe Sion, Mihail Kogălniceanu, care a redactat aici faimoasa lui petiție.
Ziaristica nu a fost singurul domeniu prin care Alexandru Hurmuzachi a intenționat să trezească și să păstreze conştiinţa naţională. El s-a străduit să cultive limba română, folclorul, cultura națională a poporului său, tradiţiile strămoșești care asigură dăinuirea acestuia în istorie. Alexandru Hurmuzachi înţelegea foarte bine că rolul principal în păstrarea limbii şi a conştiinţei naţionale îi revine şcolii și insistă în mod special asupra necesităţii studierii limbii şi a istoriei poporului său, criticând vehement ideile cosmopolite ale vremii, după cum menționează cercetătorii lucrărilor pe tema învățământului semnate de el. Alexandru Hurmuzachi scria: „E bine să creştem şi să învăţăm, rămânând şi prin şcoală, şi toată viaţa, români”. În 1862 a inaugurat „Foaia Soțietății pentru cultură și literatură română în Bucovina”. Din opera sa merită evidențiate „Cuvânt de deschidere la prima Adunație Națională de la 19 aprilie 1862, a reuniunii române din Cernăuți”, articolele „Teatrul național la Cernăuți”, „Arune Pumnul” și „Alecsandri în Cernăuți”.
În 1866 Alexandru Hurmuzachi a fost deputat în Camera Consiliului Imperial de la Viena, iar în 1867 – deputat în Dieta Bucovinei. În 1866 (anul morții lui Aron Pumnul și al debutului literar al lui Mihai Eminescu) Alexandru Hurmuzachi devine membru al Academiei Române.
Alexandru Hurmuzachi a murit la 8/20 martie 1871 la Neapole, Italia. A fost înmormântat în curtea Bisericii cu hramul Pogorârea Sfântului Duh din localitatea Dulcești, județul Neamț. Inscripția de pe piatra funerară indică momentele principale din viața pământească a celui care a fost Alexandru Hurmuzachi: „Aice zace în Domnul lêngă fratele seu Constantin, Alesandru Hurmuzachi; nescut în Cernauca, Ducatul Bucovinei, în 16. August 1823; deputat la parlamentul Austriei și la dieta țêrii; fost președinte al societății române literarie în Bucovina; membru societății academice din Bucuresci; reposat în Neapoli în 8. Mart 1871. Neuitatului seu frate cu spiritul cel ager și luminat, cu simțemintele-i cele nobile și nalte, iubirea-i cea severă de dreptate, și cu inima-i cea românească purure însuflețită pentru patrie și națiune, pune această peatră întru lacrimi de durere Elisa Sturdza, înconjurată de ceilalți frați sdrobiți de măchniciune.”
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com