La 8 septembrie 1926 a încetat din viaţă Vasile Bogrea, filolog şi lingvist, specialist în limbile clasice. A pus împreună cu Sextil Puşcariu, bazele Muzeului Limbii Române. A fost membru corespondent al Academiei Române.
Vasile Bogrea s-a născut 26 septembrie 1881, în localitatea Târnauca de lângă Herţa. A urmat Liceul „Anastasie Başotă” din Pomârla (1888 — 1902), apoi Facultatea de Litere şi Facultatea de Drept din Iaşi (1902 — 1906). A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 — 1913). A activat ca profesor de limbile greacă şi latină la Liceul din Piatra Neamţ (1906-1910), profesor la Liceul Internat din Iaşi (1913-1919), profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (începând din anul 1920). Împreună cu Sextil Puşcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) şi a Societăţii Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora.
Vasile Bogrea a scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător. Ca și istoric literar, a abordat istoria mai degrabă din perspectiva literaturilor clasice și a cercetărilor cărților populare, punând accentul și pe studiul folclorului și al literaturi românești vechi. A considerat că știința și învățământul sunt într-o strânsă legătură cu istoria, cultura și existența națională.
Profesorul Vasile Bogrea a fost o stea cât o constelaţie în primii ani de după Primul Război Mondial. Poliglot impresionant prin numărul de limbi stăpânite – fiind, „după Hașdeu, cel mai pregătit dintre lingviștii români pentru lingvistica comparativă” – poseda uluitoare cunoștinţe enciclopedice și o memorie comparabilă cu cea a lui Nicolae Iorga.
A decedat la 8 septembrie 1926 într-un spital din Viena, în urma unei operaţii nereușite (nu trebuie uitat că la vremea aceea riscurile operatorii erau majore). Prin testament a transmis Universităţii clujene un fond bogat de carte, o arhivă, precum și o sumă de bani. După stingerea din viaţă a lui Vasile Bogrea, Nicolae Iorga a scris: „A murit un om cum, poate, niciodată nu vom mai avea altul. Naţia noastră a pierdut o comoară. Era cel mai învăţat dintre români. Era un neîntrecut vorbitor și un profesor fără pereche. Era un caracter vrednic de vremile antice.
Era, în suferinţa lui de atâția ani de zile, un sfânt”. Vasile Bogrea a fost numit „un ascet al știinţei, în adâncul înţeles al cuvântului”, iar dispariţia lui a fost deplânsă pentru că „moartea prea timpurie nu i-a dat răgaz să realizeze decât o prea mică parte din opera pe care numai el ar fi fost în stare s-o ducă la bun sfârșit”.
În prezent Liceul de la Târnauca îi poartă numele. În fața acestei instituţii de învăţământ a fost ridicat bustul poetului.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com