La 6 august 1917 se încheie Bătălia de la Mărășești, unde Armata Română a respins puternica ofensivă a Armatei Germane în cadrul Primului Război Mondial.
Bătălia de la Mărășești (6-16 august 1917) este considerată cea mai importantă operațiune militară, desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului, punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era dezorientată de propaganda revoluționară. Mai târziu însuși generalul german, Curt von Morgen, comandantul Corpului I de Rezervă, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri … mai ales la lupta cu baioneta” .
Prin durată şi intensitate, Bătălia de la Mărășești a fost cea mai mare de pe frontul românesc din tot cursul războiului. Cele mai dramatice momente ale marii bătălii au fost luptele de pe platoul Mușcelului (2 — 5 august 1917) şi lupta de la Răzoare (6 august), unde a căzut eroic întreaga companie de mitraliere, comandată de căpitanul Grigore Ignat. Pierderile trupelor române în morţi, răniţi sau dispăruţi se cifrează la 610 ofiţeri şi 26 800 soldaţi şi gradaţi. Mulţi dintre ostaşii au fost distinşi, pentru eroismul de care au dat dovadă, cu ordine şi medalii şi alte recompense, iar drapelele unui mare număr de unităţi române au fost decorate cu ordinul „Mihai Viteazul”. Comandantul Armatei I generalul Eremia Grigorescu și alţi generali şi ofiţeri au fost decoraţi, de asemenea, cu ordinul „Mihai Viteazul”.
În inima românilor din toate generațiile care au urmat și vor urma această bătălie are și va avea un loc special. Eroismul de care au dat dovadă ostașii români și faptele de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu constituie o pagină eroică a acestui neam, moștenită pentru totdeauna de istorie. Cea mai laconică aprecierea a Bătăliei de la Mărășești este legendara expresie „Pe aici nu se trece!”.
Comandamentul german a denumit operațiunea de la Mărășești „Bătălia de străpungere de pe Putna și Șușița”, ea făcând parte din complexul strategic de rupere a frontului Moldovei împreună cu Bătălia de la Oituz din 8-22 august 1917. Germanii și austro-ungarii au plasat în dreptul localității Mărășești o forță de lovire de 12 divizii cu peste 1100 tunuri – una dintre cele mai mari densități artileristice. Începută ca o bătălie de urmărire a forțelor rusești – care nu mai doreau să lupte, bătălia s-a transformat treptat într-o încercare foarte costisitoare de „a sfărâma armata română din Moldova”, potrivit mareșalului Hindenburg, șeful Marelui Stat Major german. Cotidianul „Times” scria că „apărarea frontului la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme, săvârșită vreodată de români…”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com