Reforma anticorupţie i-a impus pe funcţionari să-şi declare bogăţia în formă electronică. Aşa-numita e-declaraţie trebuia să fie prezentată în decursul a două luni — începând de la 1 septembrie şi terminând la 30 octombrie la ora 24.00. Au fost depuse circa 100 mii de documente, care urmează să fie verificate de departamentul anticorupţie. E un proces de lungă durată, dar iată că rezultatele declaraţiilor electronice au şocat fulgerător societatea.
Se bănuia că funcţionarii noştri trăiesc pe picior larg, dar societatea nu s-a aşteptat că în aşa măsură. Se mai spune că e ruşine să fii sărac, dar oare nu este o crimă să fii printre cei mai bogaţi în Europa, trăind în cea mai săracă ţară de pe continent?! Averea demnitarilor ucraineni i-a mirat chiar pe senatorii şi congresmenii de peste ocean şi în legătură cu aceasta cunoscuta jurnalistă, Lesea Gongadze, a observat că, citind e-declaraţiile funcţionarilor ucraineni, aceştia ar dori să aibă şi ei un „Maidan” la Washington.
Să vedem ce-au declarat cei mai activi deputaţi ai poporului din regiunea Cernăuţi. Conducătorul fracțiunii „Frontul Popular”, Maksym Burbak, a arătat că are un apartament cu 113,4 metri pătraţi, că îi aparţine o treime din spaţiul locativ al apartamentului părinţilor cu o suprafaţă totală de 88,5 metri pătraţi, un apartament la Kiev cu o suprafaţă de 100 metri pătraţi, soţia sa dispune de un apartament de 106,1 metri pătraţi, de o casă de locuit cu o suprafaţă de 82,6 metri pătraţi. Soţii Burbak au câte un lot de pământ de 1.000 metri pătraţi şi respectiv 2.474 metri pătraţi. Maksym Burbak are un automobil de marca VAZ 2108 (anul de fabricaţie 1990), dar, iată, soţia lui este proprietara unui „Mitsubishi Pajero”, a 9 autocamioane şi a 11 remorci şi semiremorci. Ea mai este şi proprietara unei întreprinderi private, evaluată la 4 milioane grivne. Soţul deputat a primit anul trecut un salariu de 77,9 mii grivne, iar soţia-antreprenoare — 1 milion 198 mii 944 grivne. Maksym Burbak nu are cont în bancă, soţia lui ţine pe cont 1 milion 328 mii 498 grivne, precum şi în numerar 30 mii de dolari, 19 mii de euro şi 2,5 milioane grivne.
În declaraţia deputatului poporului şi fostului primar al Cernăuţiului, Mykola Fedoruk, figurează două apartamente — a câte 198,2 şi 42,2 metri pătraţi, un apartament are şi soţia sa. Mykola Fedoruk are o casă la ţară, la Gliniţa cu o suprafaţă de 165,8 metri pătraţi şi un sector de pământ acolo de 2.500 metri pătraţi, un alt sector de pământ de 1.298 metri pătraţi are în altă parte. Soţia deputatului dispune de automobilul Toyota RAV4. Salariul lui Mykola Fedoruk a fost în 2015 de 79.104 grivne, plus pensia lunară de 9.902 grivne. Pe contul valutar în bancă ţine 93.230 mii dolari. Soţia nu are încredere în bănci şi ţine în numerar 53 mii dolari 450 mii grivne.
Deputatul poporului Grigore Timiş a declarat un venit de 300 mii grivne, dintre care 80 mii grivne este salariul său de deputat, 128 mii grivne a primit de la înstrăinarea bunurilor materiale, 80 mii grivne a primit sub formă de recompensă pentru cheltuielile suportate în timpul îndeplinirii împuternicirilor de parlamentar.
Grigore Timiş dispune de un teren de pământ de 1.000 metri pătraţi şi este proprietarul unei case nefinisate cu o suprafaţă de 117,2 metri pătraţi. De patru terenuri de pământ dispune mama sa. Mama sa ţine în numerar 9 mii euro, iar soţia sa — 830 mii grivne şi 28 mii euro.
„Arde opaiţul săracului, căci se numără banii bogatului”, spune o vorbă din popor. Şi tot poporul a ticluit imediat o altă vorbă: cică, citind e-declaraţiile demnitarilor ucraineni, conducerea FMI a hotărât să ia un credit de la Ucraina.
„Ceva e putred în tânăra Ucraină” — constată, ca şi Hamlet din subiectul clasic, cetăţeanul nostru de rând, dar mai ales bietul intelectual, căruia i s-a furat „clasa de mijloc”, care într-o societate normală asigură prosperarea acesteia. Bogătanii noştri s-au separat vădit atât de talpa ţării, cât şi de acei care constituie cinstea ei.
Societatea ucraineană, în reţelele de socializare, discută aprig e-declaraţiile deputaţilor Parlamentului. În ochii lumii aleşii poporului pierd totul, în afară de bogăţiile acumulate după
legile nescrise ale „capitalismului sălbatic”… Sute, milioane de dolari în numerar, colecţii de ceasornice în valoare de milioane dolari, beciuri cu vinuri, unde o sticlă costă mai scump decât o garsonieră, tablouri — capodopere ale artei universale, locul cărora e în muzeele naţionale, zeci de case cu o suprafaţă mai mare decât reşedinţele şefilor de state de la care cerem bani pentru a scoate ţara din criza profundă…
Bogaţi într-o ţară unde nu există un spital normal pentru copii, o şcoală de nivel european, într-o ţară unde participanţii la Operaţiunea anti-teroristă plătesc impozit militar şi unde minimul de existenţă se află mai jos de nivelul sărăciei după toţi indicii ONU, într-o ţară unde nimeni n-a inventat iPhone, n-a creat Microsoft-ul, nimeni nu produce ceva asemănător cu „Mercedes”-ul, într-o ţară unde în decurs de 25 de ani n-a fost filmată nici o capodoperă mondială, n-a fost creat nici un material sau un medicament unic, într-o ţară unde 90 la sută dintre tinerii cetăţeni visează să emigreze, iar bătrânii — să mănânce normal. Într-o ţară unde voluntarii, adunând ultimii bani şi cu riscul propriei vieţi, îi apără independenţa.
Or, la putere se află cei bogaţi şi toţi ei sunt de nimic. Pentru aceştia o sticlă de vin sau un ceasornic elveţian este mai important decât un stadion pentru şcoală, decât tratarea unui copil ce suferă de boală oncologică. Cheltuielile lor zilnice echivalează cu pensia unui muncitor, dacă acesta ar primi-o în decursul a 42 de ani!
Aceasta este reacţia cetăţenilor de rând, care timp de 25 de ani au fost „înduioşaţi” cu promisiuni despre perspectivele excelente ale ţării în care trăiesc şi ale statului pe care îl făuresc. Dar cum se uită la toate acestea creditorii Ucrainei, fără de care economia noastră naţională nu se poate înconjura? Adică investiţii se fac, dar reformele stau pe loc. Se înmulţesc doar averile funcţionarilor, lată de ce e în scădere rating-ul forţelor de guvernământ şi saltă cel al populişti lor.
În perioada prezentării e-declaraţiilor, Guvernul face o declaraţie publică neaşteptată: în anul 2017 salariul minim se va mări de 2 ori şi va constitui 3.200 grivne, încât au rămas nedumeriţi chiar unii consilieri străini ai Preşedintelui. Iar Preşedintele, la rândul său, a specificat că una din sarcinile cele mai importante ale puterii este lupta împotriva sărăciei. De unde vor fi găsite resurse pentru majorarea salariilor? Premierul a dat asigurări că „maşina de tipărit bani” nu va fi pusă în funcţiune.
Şeful executivului, Volodymyr Groisman, a explicat că resursele principale se află în sectorul ilicit al economiei — cam 50-60 la sută. Legalizarea întregii activităţi economice a patronilor va duce la creşterea încasărilor în buget şi a fondului de salarii. Simplu şi clar. Dar cât de simplu şi clar va fi acest proces de scoatere din ilicit a economiei vom vedea. Poate, într-adevăr, se va îmbunătăţi viaţa săracilor şi se va produce o minune — cei bogaţi vor începe să-i înţeleagă pe cei nevoiaşi?
Vasile Carlașciuc