Istoricul zilei: 21 octombrie
La 21 octombrie 1891, la Brăila, s-a născut poetul şi criticul literar Perpessicius (Dumitru Ştefan Panaitescu).
Perpessicius s-a afirmat ca istoric și critic literar, folclorist, eseist și poet, cercetător și editor al operei eminesciene. A fost autor al monumentalei ediţii critice din opera lui Mihai Eminescu, membru titular al Academiei Române.
În 1914 obține licența în filologie romanică la Universitatea din Bucureşti. Pentru prima dată semnează cu pseudonimul Perpessicius în 1915, în revista „Cronica”, condusă de Gala Galaction şi Tudor Arghezi. Mobilizat pe front, în 1916 este rănit și rămâne invalid de mâna dreaptă. A fost funcţionar la Biblioteca Academiei Române (1915-1919), apoi profesor de limba română la licee din Oradea, Arad, Târgu Mureş, Brăila şi Bucureşti. De asemenea, a fost şef de secţie la Institutul de Istorie Literară şi Folclor (1951-1954), director general al Bibliotecii Academiei Române (1957), director-fondator al revistei “Manuscriptum” (1970), precum şi director al Muzeului Literaturii Române (1957-1971).
Perpessicius a devenit vestit prin scrierile sale „Repertoriu critic” – 1925, „Menţiuni critice” – 1928 – 1946, „Jurnal de lector” – 1944, „Eminesciana” – 1971 şi „Scriitori români” – 1989. Perpessicius s-a dedicat, începând din 1933, celor 15.000 de pagini ale manuscriselor lui Mihai Eminescu, rezultând ediţia critică a operei poetului („Opere”, I-VI, 1939-1963). Celor şase volume monumentale le-a anexat un imens material, reprezentând note şi variante, adnotări. Pentru editarea operei poetice eminesciene a primit, în 1954, Premiul de Stat.
Perpessicius s-a stins din viaţă la 29 martie 1971. Criticul literar Nicolae Manolescu îi apreciază astfel contribuţia la dezvoltarea literaturii române: „Aproape uitat astăzi ca poet şi critic literar, Perpessicius continuă a se bucura de prestigiul celui mai important editor al lui Eminescu. Încheiată după moartea sa, de către alţii, monumentala ediţie de „Opere” începută în anii 30 ai secolului trecut i se atribuie în întregime, ca omagiu, dar şi ca o recunoaştere a meritului celui care i-a trasat liniile principale”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com