Zeiţa mesageră, care cu aripile-i de aur a ocrotit şi verbul românesc
La intersecţia străzilor O. Kobyleanska şi Alexandru cel Bun se află o clădire cu trei etaje şi cu un turn în formă de piramidă retezată. În firida de deasupra uşii principale a fost plasată sculptura zeiţei elene Iris, mesagera zeilor, ţinând în mâna dreaptă caduceul – toiagul mesagerului. De obicei, această zeiţă este redată prin chipul unei fete tinere şi frumoase, cu aripi de aur. În cazul dat, sculptorul a redat cu o exactitate anatomică trăsăturile feţei unei femei trecute de vârsta tinereţii. Se presupune că drept prototip a servit proprietara acestui edificiu, construit pentru activităţi de afaceri. Iris se sprijină cu piciorul de o ancoră, ţinând mâna stângă pe o coloană cu şase secţiuni, care simbolizează originea ei nobilă în decursul a şase generaţii.
Dinamica chipului zeiţei prezintă o armonie a stării ei interioare şi a îmbrăcămintei. Sculptorul cu o deosebită măiestrie a înfăşurat figura zeiţei într-o „palla”, considerată haină de sărbătoare pentru femeile nobile din Roma Antică. Poziţia zeiţei, expresia feţei vorbesc despre demnitatea, autoritatea şi mândria ei.
Parterul acestui edificiu, în perioada sovietică, dar şi în prezent, este folosit pentru restaurant. La etajele doi şi trei s-au aflat câteva instituţii. Din 1967 şi până în 2020 aceasta a fost şi adresa redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei”. În decursul a mai bine de patru decenii zeiţa de pe frontispiciul clădirii, Iris, mesagera zeilor şi personificarea curcubeului, ca punte între Cer şi Pământ, a ocrotit cu aripile ei de aur şi verbul românesc. În perioada respectivă publiciştii şi scriitorii, angajaţi la această foaie spirituală a comunităţii româneşti din ţinutul nostru, au menţinut vitalitatea şi frumuseţea graiului matern.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com