Poarta oraşului
Stema Cernăuţiului reprezintă o poartă deschisă ce simbolizează ospitalitatea locuitorilor lui. Cernăuţi a fost şi rămâne un oraş deschis spre colaborare, o poartă dintre Europa de Est şi cea de Vest. În realitate această poartă este gara feroviară. Primul tren a pornit din această gară spre Lviv la 1 septembrie 1866, cu patru ani înainte de a fi dată în exploatare renumita gară de la Kiev. Linia de cale ferată Lviv-Cernăuţi lega capitala Bucovinei cu Viena şi cu alte oraşe vest-europene. Se ştie că de ea s-au folosit şi poeţii români Mihai Eminescu şi Vasile Alecsandri.
Prima clădire a gării, cu arcade şi asemănătoare cu alte gări principale de-a lungul liniei de cale ferată Lviv-Cernăuţi, a fost ridicată în alt loc. Actuala gară feroviară a fost construită la începutul secolului al XX-lea, cu prilejul împlinirii a 500 de ani de la prima atestare documentară a Cernăuţiului. Lucrările de construcţie s-au desfăşurat în perioada 1906-1909 sub conducerea arhitectului cernăuţean Moritz Elling. Noua gară şi-a deschis larg uşile în faţa primilor pasageri la 30 noiembrie 1909.
Lungimea edificiului este de 151 de metri. Holul spaţios şi înalt al gării este ornamentat cu elemente floristice, acoperite cu aur şi argint, caracteristic secesiunii vieneze. Între aceste elemente floristice se află cele ale zeiţei Iris: măştile ei misterioase, aripile şi roata stilizată, care simbolizează veşnica mişcare.
La Viena nu s-a păstrat nici o gară feroviară istorică, de aceea gara de la Cernăuţi capătă o valoare şi mai mare, deoarece ea reprezintă secesiunea arhitectonică austriacă de la răscrucea secolelor XIX şi XX.
Scriitorul austriac Karl Emil Franzos menţiona: „Trenul s-a oprit în gara centrală din Cernăuţi. Pe colina înaltă şi pitorească se întinde oraşul. Celui, care soseşte aici, i se face mai luminos pe suflet: el pare că a nimerit din nou în Occident, unde predomină inteligenţa, educaţia aleasă…”.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com