Cine are grijă de copiii rămaşi ai nimănui?

Deseori ne întrebăm de ce pe străzile oraşului Cernăuţi sau în sa­tele noastre bucovinene întâlnim în timpul nopţii foarte mulţi tineri care rătăcesc pe uliţele satelor sau ale oraşelor. În mare parte aceşti tineri, din păcate, majoritatea mino­ri, sunt copiii cuiva, copiii acelor pă­rinţi care muncesc peste hotare. Şi ne mai mirăm de ce a crescut atât de mult criminalitatea în rândul tineretului? De ce ziarele noastre sunt împânzite cu astfel de informaţii şocante? Vinovaţi, în mare parte sunt părinţii, care lasă copiii pe seama nimănui. Oare, profesorii de la şcoală pot să ţină şi locul părinţilor în viaţa acestor copii? Sigur că nu! Atunci, care ar fi soluţia? Cum am putea să-i ajutăm pe copiii, care au părinţi plecaţi la muncă peste hotare? Poate ar fi bine să ne inspirăm şi noi de la români, de la vecinii noştri care au iniţiat un plan de măsuri pentru sprijinirea copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, care prevede constituirea unei echipe ope­rative de intervenție care să ges­tioneze situațiile problematice iden­tificate la nivelul unităților de în­vățământ. Acest plan a fost con­ce­put de Inspectoratul Școlar al Mu­nicipiului București, împreună cu Pre­­fectura Capitalei.
Potrivit RRI, planul mai prevede și elaborarea unei proceduri operaționale privind monitorizarea co­piilor cu părinții plecați la muncă în străinătate, actualizarea permanentă a bazei de date, asigurarea permanentă a asistenței spirituale pentru acești copii de către profesorii de la Seminarul teologic ortodox sau preoții de la bisericile din proximitatea unităților de învă­ță­mânt.
În unitățile de învățământ, unde va fi cazul, planul se va prelucra și în cadrul Consiliului profesoral. Același plan mai prevede și monitorizarea lunară a copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate pe baza unor fișe tip de către profesorii diriginți și semnalarea diferitelor aspecte psiho-comportamentale prob­lematice către profesorii con­silieri școlari din cadrul cabinetelor școlare de asistență psihope­da­go­gică.
Planul de măsuri mai prevede desfășurarea unor activități tematice de consiliere de grup, în vederea prevenirii instalării unor tulburări comportamentale, a identificării timpurii a unor potențiale cazuri care necesită intervenția primară sau, în mod special, intervenția de specialitate în cadrul instituțiilor specializate, respectiv prin cabinetele psihopedagogice sau neuro-psihiatrice. Acest proiect a fost lansat la Bucureşti, dar credem că un asemenea experiment trebuie făcut şi în Ucraina, întrucât mii de copii au rămas ai nimănui şi au nevoie de sprijinul şi susţinerea noastră!