Locuitorii satului Ciudei, raionul Storojineţ, regiunea Cernăuţi, au tras deja un semnal de alarmă în legătură cu ucrainizarea Şcolii româneşti nr. 3 din această localitate românească de la poalele munţilor Carpaţi, scrie pe blogul satului Ciudei, unul dintre feciorii comunei, domnul Gheorghe Cuciureanu. Pentru a afla care este situaţia actuală la această instituţie de învăţământ şi de ce anume conducerea şcolii a decis să ia această hotărâre de a deschide clase ucrainene într-o şcoală pur românească, corespondentul săptămânalului „Libertatea Cuvântului” a stat de vorbă cu doamna Nicoleta Cepega, directoarea şcolii.
„Acum câţiva ani autorităţile ucrainene au închis şcoala primară cu limba ucraineană de predare din satul Crăsnişoara Nouă, raionul Storojineţ, localitate situată nu departe de şcoala noastră, ne-a spus doamna Cepega. Atunci părinţii au fost nevoiţi să se adreseze conducerii şcolii noastre şi direcţiei raionale de învăţământ Storojineţ, solicitând deschiderea claselor ucrainene în cadrul Şcolii medii incomplete nr. 3 din satul Ciudei. Nu am avut nici un drept juridic să le refuz părinţilor”, a mai declarat doamna Nicoleta Cepega, menţionând faptul că locutorii din acel sat nu cunosc limba română.
Din cei 117 copii care învaţă în această şcoală, 24 dintre ei sunt înscrişi în clase ucrainene, în clasele I-B şi III-B.
De ce autorităţile locale au recurs la o asemenea soluţionare a problemei, n-am reuşit să aflăm, în schimb, am înţeles că odată cu deschiderea claselor mixte în această şcoală cu limba română de predare, comunitatea românească din Ucraina a mai pierdut o şcoală românească, Şcoala nr. 3 din satul Ciudei. Pentru a limpezi lucrurile şi a înţelege de ce anume s-a ales această cale de rezolvare a problemei, trebuie să spunem că la numai trei kilometri de Şcoala nr. 3 din Ciudei (Cornişor) în centrul acestei localităţi româneşti funcţionează deja o şcoală ucraineană, iar pe teritoriul satului instituţiile de învăţământ au la dispoziţie un autobuz şcolar. Oare nu era mai simplu ca cei 24 de copii, pentru care s-au deschis două clase ucrainene într-o şcoală românească să fie duşi cu autobuzul şcolar trei kilometri mai departe şi să înveţe în şcoala ucraineană, decât să şteargă din inima satului românesc Ciudei şi de pe harta Ucrainei această şcoală românească, aşa cum uşor, uşor au dispărut zeci de şcoli naţionale. Cine poartă vina, până la urmă? Probabil noi, românii, care ne lăsăm atât de uşor călcaţi în picioare şi ne mulţumim cu ceea ce ni se smulge din inimile noastre, puţin câte puţin, în fiecare zi. Dacă lucrurile vor merge aşa şi mai departe, nu cred că ni se vor deschide cândva acele porţi mult dorite şi aşteptate de întreaga ţară, porţile Uniunii Europene…
Vitalie ZÂGREA