Vechiul oraș de pe Prut nu uită pe înaintașii care în diferite perioade ale vieții au trecut și poposit pe aici.
Am marcat și marcăm în permanență pe marele nostru Eminescu. Acum doi ani, l-am onorat pe marele voievod al neamului Ștefan cel Mare şi Sfânt. În 2023, an greu, ca și cel precedent, pentru noi, românii din Ucraina, și nu numai, am marcat anul jubiliar al marelui compozitor Ciprian Porumbescu. Toți acești oameni iluştri au fost și sunt omagiați prin diferite manifestări cultural-muzicale, conferințe, simpozioane, prin poezie, pictură, vernisaje, festivaluri, recitaluri, prezentări de carte, întâlniri de suflet etc. Cred că așa a rânduit bunul Dumnezeu ca în anul dedicat autorului nemuritoarei „Balade”, să ajung pentru prima oară în satul Ciprian Porumbescu, fostul sat Stupca, din județul Suceava. Am fost împreună cu un mare grup de copii și tineri din regiunea Cernăuți, dar și din Republica Moldova, aflându-ne în tabăra de odihnă „Codrii de aramă” din județul Botoșani – tabere organizate în cadrul Proiectului de tabere ARC al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
În programul excursiilor organizate, am avut prilejul să ne aflăm și pe locurile eminesciene, și la Cetatea de Scaun a Marelui domnitor Ștefan cel Mare, și am ajuns și la neîntrecutul compozitor bucovinean Ciprian Porumbescu. S-au întâlnit acești trei mari bărbați ai neamului într-o vară caldă și frumoasă, în inimile și memoria noastră, de unde n-au plecat și nu vor pleca niciodată.
Așadar, am ajuns pe o căldură de peste 30 de grade, venind de la Cetatea lui Ștefan, la baștina lui Ciprian Porumbescu.
Mai întâi am poposit la biserica satului, unde chiar în curtea ei se află mormintele membrilor familiei Porumbescu. Aici am făcut și primele poze. Mormântul compozitorului este înfășurat în tricolorul românesc. Puțin nostalgici, puțin triști, dar și demni ne-am simțit convingându-ne a câta oară de ce oameni de ispravă a avut parte de-a lungul secolelor neamul nostru nemuritor.
Ne-am dus cu toții la casa părintească, unde de prin geamuri, dar și prin ușa deschisă se auzea celebra „Baladă”. Neavând ghid aici, am povestit chiar eu personal, ce știam despre familia preotului Iraclie Porumbescu, despre genialul său fiu. M-am referit și la acel eveniment istoric de la Putna, al anului 1871, când în fața mulțimii tânărul Ciprian a cântat la vioară Daciei întregi. Bineînțeles că am menționat și întâlnirea de atunci a lui Eminescu cu Ciprian Porumbescu. În una din cărțile din biblioteca mea personală dedicate lui Ciprian Porumbescu, însuși Ciprian spunea atunci când s-au cunoscut „că mâna lui Eminescu era caldă ca o inimă”. Iar marele poet român tot în filmul dedicat lui Ciprian Porumbescu menționa că în mâinile compozitorului vioara devine fermecătoare. Niște aprecieri demne de adevărați bărbați ai neamului. Mi s-au întipărit aceste cuvinte în memorie pentru totdeauna. Trei dintre marii bărbați ai neamului se întâlniseră din nou la Putna. Ștefan cel Mare, care era comemorat, Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu. Erau atunci prezenți la Putna și Kogălniceanu și Slavici și alți mari bărbați ai neamului nostru.
Tot aici ne-am fotografiat în fața casei-muzeu, după ce am vizitat camerele simple și pline de istorie, demnitate și mândrie de neam. În curtea casei-muzeu se află și bustul marelui compozitor, care și-a petrecut aici primii ani ai copilăriei, dar și o livadă cu pomi fructiferi, la fel ca și o fântână cu apă răcoritoare.
Am plecat de acolo cu speranța că vom mai reveni. Acest sat bucovinean, ca și Ipoteștiul botoșănean, sunt locuri ce merită și trebuie vizitate. Ca de altfel atâtea locuri ce adie a istorie, cultură, civilizație…
Spuneam zilele trecute că am în biblioteca mea personală câteva cărți de și despre Ciprian Porumbescu, o colecție de ziare. Tot o mapă cu reviste, fotografii, ziare o păstrez și în muzeul istorico-etnografic al satului Cupca.
Suita de manifestări din mai multe orașe și comune din România, dar și de la Cernăuți, Boian, unde se află bustul preotului Iraclie Porumbescu, din alte părți unde sunt români, care țin la istoria și cultura lor, încă odată în plus ne demonstrează: cât vom fi pe acest pământ nu ne vom uita adevăratele valori. Că ne vom omagia înaintașii, ne vom cinsti eroii neamului, ne vom stărui să fim demni de marii oameni ai acestor locuri de baladă.
Eleonora SCHIPOR
«Libertatea Cuvântului» — www.lyberti.com