Creștinii ce țin de Biserica Romano-Catolică intră în sărbători mai devreme decât ortodocșii. Discuțiile privind unirea celor două biserici, ideile ecumenismului au o vechime de secole, dar până ce fiecare dintre ele respectă canoanele sale, iar creștinii se străduiesc să îndeplinească voința Domnului – iubește-ți aproapele. Acest fenomen se manifestă pe teritoriul Consiliului sătesc Pătrăuții de Jos, raionul Storojineț. Iată, duminica ce vine locuitorii cătunului Arșița, polonezi de etnie, vor sărbători Învierea Domnului, pe când cei din centrul satului vor respecta regulile stricte ale Săptămânii Patimilor. Oamenii din Arșița se vor saluta între ei cu „Hristos a Înviat!” – „Adevărat a Înviat!”, iar venind în centru, vor rosti binețea obișnuită „Bună ziua”. Diferența între calendarele catolic și ortodox nu-i împiedică să trăiască după legile omeniei, stimei reciproce. Oricum, Dumnezeu e unul, iar rugăciunea „Tatăl nostru” are același mesaj de-i rostit în poloneză sau română, în ucraineană sau rusă.
Un preot sosit din Polonia pentru credincioșii dintr-un cătun din Ucraina
„Credința și iubirea față de Dumnezeu să-i facă pe credincioșii din fiecare religie făuritori curajoși ai înțelegerii și ai iertării, realizatori răbdători ai unui dialog interreligios rodnic, care să inaugureze o nouă eră de dreptate și pace”. (Ioan Paul al II-lea)
Arșița e în preajma celei mai luminoase sărbători de peste an – Învierea Domnului. Lumina credinței îi unește pe localnici, îi face să respire și cu sufletul aerul benefic al baștinei. Ei formează o comunitate mică poloneză și catolică pe un plai mioritic ortodox. Tradiția este respectată cu strictețe și una dintre animatoarele acestei vieți spirituale este doamna Maria MALIŢCA, șefa Bibliotecii din localitate.
– Tradițiile noastre sunt foarte frumoase, constată doamna Maria. Ele îi unesc și pe slujitorii altarului, și pe cei ai culturii. Serviciul divin la biserică este oficiat de părintele Adam Bojek, care a sosit la noi din Polonia. Și aceasta este o tradiție a Bisericii Catolice de a fi trimiși slujitori ai cultului în locurile mai îndepărtate, unde prezența lor este strict necesară. Părintelui Adam Bojek i-au plăcut locurile noastre și servește cu însuflețire altarul. Am avut pe timpuri o biserică mică, din lemn. Ea a fost reconstruită, are pereții din cărămidă și la fiecare din cele patru colțuri ale ei a fost ridicată câte o statuie: a lui Iisus Hristos pe cruce, a Maicii Domnului suferind, a Papei Ioan Paul al II-lea și a Părintelui Pio, făcător de minuni. În cătun sunt vreo 160 de credincioși. Cam 90 la sută dintre ei vin în fiecare duminică la biserică. La marile sărbători creștine este prezentă toată suflarea satului, cu excepția bătrânilor de vârstă înaintată pe care nu-i servesc picioarele. De aceea, în prima zi a fiecărei luni părintele trece pe la casele lor.
Duminica trecută am sărbătorit Floriile. La noi e primit ca crenguțele de salcie, cu care oamenii vin la biserică, să fie împodobite cu flori și verdeață. Însuși părintele Adam Bojek a venit la sfântul locaș călare pe cal, așa cum Mântuitorul a intrat în Ierusalim, călare pe un mânz de asină.
În Săptămâna Mare, a Patimilor, femeile din cătun împletesc cununi de brebenoc, cu care împodobesc biserica. Înainte de Florii toate crucile, ridicate în cătun, precum și icoanele de la altar, care îl reprezintă pe Iisus Hristos pe cruce, sunt acoperite cu stofă de culoare închisă.
Vinerea din preajma Paștelui este o zi deosebită. Se improvizează ținerea lui Iisus Hristos după gratii. La Icoana Mântuitorului după gratii credincioșii stau de veghe toată noaptea.
Oamenii se rânduiesc, vin chiar și copii. În biserică se înalță rugăciuni și se citesc psalmii.
Sâmbăta nu se trag clopotele. În cătun trebuie să fie liniște, liniștiți trebuie să fie și oamenii ca să se gândească pentru ce s-a jertfit Mântuitorul. La rugăciuni și citirea psalmilor participă mulți tineri.
Duminică în zori, până la răsăritul soarelui, este oficiată Sfânta Liturghie a Învierii.
– La marile sărbători creștine, conchide doamna Maria Malițca, chiar și cei plecați de acasă caută să revină în sat, la familiile lor ca să se bucure de ele.
Flori alese în cununa prieteniei
„Și noi, bărbați și femei ai celui de-al treilea mileniu, avem nevoie de Tine, Doamne Înviat! Rămâi cu noi acum și până la sfârșitul timpurilor. Fă ca progresul material al popoarelor să nu umbrească niciodată valorile spirituale care sunt sufletul civilizației lor”. (Ioan Paul al II-lea)
– Pentru noi, cei din Pătrăuții de Jos și din cătunul Arșița, este ceva obișnuit să vorbim în câteva limbi: în poloneză, română, ucraineană, rusă, constată bibliotecara Maria Malițca. Așa e legea bunei conviețuiri. Pe scena Casei de cultură din sat, de asemenea, răsună cântece în mai multe limbi.
În primii ani de după război, prin 1945-1947, aproape jumătate din locuitorii Arșiței au emigrat în Polonia și s-au așezat cu traiul în orașul Jastrovia. Așa au fost timpurile și regimurile că abia în anul 1990 unii dintre ei au venit să-și vadă baștina. Când au coborât din autocar, au căzut în genunchi și au sărutat pământul pe care au făcut primii paşi în viață, s-au dus imediat la locurile unde le-au fost casele, la mormintele rudelor, au băut apă de la fântânile din curțile caselor părintești. Iar seara, ansamblul lor, „Wianeczek”, a susținut un concert. Au cântat cântece cu care noi am crescut și care răsunau la Arșița cu ortice ocazie. Aceasta ne-a dat un imbold și am creat și noi un ansamblu asemănător, și tot „Wianeczek”, l-am numit, adică „Cununița”.
Imediat după aceea, în Polonia a fost inițiat Festivalul internațional „Întâlniri bucovinene” și colectivul de la Arșița a participat la cea de a doua lui ediție. De atunci invitația la acest festival al Întâlnirilor bucovinene înseamnă o mare onoare pentru artiștii amatori din Arșița.
Duminica aceasta, când locuitorii din Pătrăuții de Jos se vor duce la biserică, ținând în mâini crenguțe de salcie, cei din cătunul Arșița se vor întoarce la casele lor cu pasca sfințită. Odată cu bucuria cauzată de floarea pomilor din livezi și de verdeața plăpândă a crângurilor în sufletele tuturor va intra lumina Învierii Domnului. Doamna Maria Malițca, în numele creștinilor catolici de la Arșița, le urează tuturor: „Fie ca Învierea Domnului să însemne și o înviere a sufletului nostru. Pace și sănătate, căci primele cuvinte rostite de Mântuitorul după Învierea Sa din morți au fost „Pace vouă”.
Vasile Carlașciuc
