Este un arbust bine dezvoltat care atinge înălţimea de până la 6 m şi face parte din familia cornaceelor. Frunzele lui sunt opuse sau lancelate, de culoare verde sau verde închis. Florile sunt mici, galbene, ce formează o inflorescenţă. Înfloreşte foarte timpuriu şi timp îndelungat, căci florile se desfac treptat. Cornul poate atinge o vârstă de peste 100 de ani, dar creşte încet. Lemnul lui e tare.
Acest arbore nu se întâlneşte des în livezile noastre. În condiţii naturale se poate întâlni printre arbuşti, la margine de pădure. Fructul de corn conţine zahăr, acizi organici, vitaminele C şi P, pectină, substanţe tanante, uleiuri eterice, săruri minerale (de calciu, sodiu, mangan, fier, fosfor). Cantitatea de fier din acest fruct e de 2 ori mai mare decât în pere, prune şi mere. Fructele se maturizează în august-septembrie şi sunt de culoare roşie închisă sau roză, au formă cilindrică sau ovală, sunt acre sau dulci-acrii şi cu aromă specifică. Ele pot fi consumate proaspete sau prelucrate. Din ele se prepară suc, sirop, dulceaţă, gem, vin, marmeladă ş.a. Fructele în stare proaspătă întăresc vasele sangvine, normalizează metabolismul. Iar fructele uscate se recomandă suferinzilor de boli gastrointestinale şi împotriva răcelii.
Cornul creşte pe soluri diferite, dar preferă cele uşoare şi cu umiditate suficientă. Până la plantarea puieţilor de corn solurile acide urmează să fie tratate cu var. Acest arbust creşte bine în locurile puţin umbrite. Cornul este o cultură xenogamă (se polenizează încrucişat), de aceea este necesar ca în livadă să avem doi puieţi de forme şi soiuri diferite.
Pe solurile nefertile, în groapa pregătită pentru plantare se vor pune 10 kg de mraniţă, câte 100 g de îngrăşăminte de fosfor şi caliu. Cornul se înmulţeşte prin seminţe, prin lăstari crescuţi din rădăcină, prin altoire, marcote. Cel mai accesibil mod de înmulţire este cel prin marcote, care se pregătesc primăvara devreme. Pentru marcote se folosesc lăstari de 2-3 ani, care cresc de la baza arbustului şi care se fixează cu ţăruşi în gropile săpate lângă rădăcina arbustului. Ei se acoperă cu pământ, lăsându-se afară vârful răsadului. Iar peste un an marcotele se separă de la arbust. Puieţii obţinuţi astfel vor da rod peste 3 ani după plantare.
Îngrijirea acestui arbust este destul de simplă. Ea presupune afânarea solului din preajmă la o adâncime mai mare, se înlătură lăstarii de prisos, se formează un arbust, lăsându-se 6-8 ramuri de bază. Tăierile se fac primăvara devreme.
Pentru pomicultorii amatori pot fi recomandate soiurile „Elegant” (2 m înălţime), „Lukianovski” ş.a. Există soiuri care se autopolenizează.
I.CRILIUC, pedolog
Cornul