Această fotografie atestă prezenţa colectivului Gimnaziului din Crasna la cele mai importante evenimente ale comunităţii româneşti din regiunea Cernăuţi. La inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi delegaţia Crasnei a fost condusă de directorul gimnaziului, dl Ştefan Mitric. Acest neobosit crăsnean pune la cale realizarea unor programe transfrontaliere, ca împreună cu parteneri din România şi pe banii comunitari să obţină construirea unei moderne grădiniţe de copii în cea mai mare localitate românească din regiunea noastră.
Se apropie de sfârşit anul de învăţământ. La Gimnaziul din Crasna, raionul Storojineţ, procesul instructiv-educativ se desfăşoară destul de intens, dar se simte apropierea vacanţei de vară. Nu este vorba numai de dispoziţia elevilor şi de planurile de odihnă ale pedagogilor. Administraţia gimnaziului este preocupată totalmente de pregătirea instituţiei pentru noul an de învăţământ. Aici deja au şi început reparaţiile – nu „cosmetice”, ci destul de mari. Pentru a înţelege mai bine importanţa lor, să ne întoarcem în timp cu vreo cincisprezece ani.
Crasna este una dintre cele mai mari localităţi cu populaţie românească din regiunea Cernăuţi. Pe teritoriul ei funcţionează patru şcoli, iar şcoala medie era situată în câteva clădiri vechi, ajunse în stare avariată. Problema construcţiei unei noi şcoli a fost abordată nu o dată şi la cel mai înalt nivel, însă decizia pozitivă întârzia să vină. După anul 2000, Administraţia Regională de Stat Cernăuţi şi Guvernul României au ajuns la o înţelegere în privinţa ridicării în comun a noii şcoli în orăşelul Crasna. Şi, într-adevăr, a fost construită o şcoală-minune. Ţinând cont de nivelul de pregătire a cadrelor didactice de aici şi de sârguinţa elevilor crăsneni, Direcţia regională de învăţământ a susţinut ideea ca în noua clădire să funcţioneze un gimnaziu românesc.
Gimnaziul de la Crasna îşi îndreptăţeşte statutul: şi în învăţământ, şi în activitatea extraşcolară. Elevii de aici deţin permanent locuri de frunte la olimpiadele raionale şi regionale. Sunt încântătoare şi succesele în activitatea artistică. Or, crăsnenii de mici sunt educaţi în spiritul dragostei faţă de cultura şi tradiţia strămoşească. De regulă, cele mai importante sărbători ale comunităţii româneşti din regiune nu se desfăşoară fără participarea colectivelor artistice de la Gimnaziul din Crasna.
Primind în dar o astfel de şcoală, pedagogii şi elevii, părinţii acestora, au manifestat o atitudine grijulie faţă de ea. A fost introdusă regula „încălţămintei de schimb” (ca la instituţiile sanitare) şi menţinerii unei ordini exemplare. Această regulă n-a fost amânată nici acum, însă în prezent, la sfârşit de an şcolar, există unele incomodităţi temporare.
– În parterul şcolii se desfăşoară reparaţiile, îmi explică directorul Gimnaziului din Crasna, domnul Ştefan Mitric. A început să putrezească podeaua, pusă în condiţiile unui ritm intens al lucrărilor de construcţie. Am decis să nu tărăgănăm înlocuirea ei, am găsit mijloace pentru aceasta şi am luat-o de cu timp. Nu avem nevoie de „muncă de şoc” în preajma zilei de 1 septembrie.
Mesele din sălile de clasă, eliberate pentru reparaţii, au fost puse în holurile din corpul doi al şcolii, construit mai târziu, precum şi în alte locuri libere unde se pot desfăşura lecţiile. De altfel, corpul doi al Gimnaziului din Crasna, dat în exploatare în ultimii ani, ne aminteşte de o instituţie de învăţământ din capitală: cu săli sportivă şi de festivităţi – spaţioase şi luminoase, cu ospătărie. Într-un cuvânt – condiţii excelente pentru procesul instructiv-educativ.
Pe cât de frumoasă este noua şcoală, cu atât mai dezastruoasă pare starea clădirilor vechii şcoli, situate peste drum. Pedagogii, care au avut prilejul să lucreze şi acolo, afirmă: „Ne-a răsplătit Dumnezeu pentru răbdarea noastră”. Clădirile vechii şcoli, care deloc nu se înscriu în peisajul arhitectonic al Crasnei de astăzi, cu case mari, luxoase şi cu etaj, pot fi uşor dărâmate cu buldozerul. Însă, nu în aceasta constă problema. Actualul director al Gimnaziului din Crasna, dl Ştefan Mitic, gândeşte altfel, ca un adevărat gospodar.
– Cu mult mai bine ar fi ca aceste clădiri să fie reparate capital şi să fie deschisă acolo o grădiniţă, fiindcă în Crasna, în momentul de faţă, este nevoie suplimentar de peste o mie de locuri la instituţiile preşcolare, opinează domnul director. Am vorbit pe această temă şi la raion, şi în regiune, m-am întâlnit cu deputaţi ai poporului ca să ne susţină ideea. M-am interesat de aplicarea unor proiecte europene cu acest scop. Ne gândim că am putea pune la cale chiar câteva proiecte: privind folosirea în mod economicos a energiei termice (prin înlocuirea uşilor şi ferestrelor), instruirea copiilor romilor (iar la Crasna sunt circa o sută de copii romi). Deci, căutăm posibilităţi ca la Crasna să fie şi o instituţie preşcolară modernă, la fel ca gimnaziul nostru. Acolo poate să funcţioneze şi o şcoală de muzică, fiindcă avem copii foarte talentaţi.
Pe documentele vechi ale Crasnei, precum şi pe stema ei, este desenată o veveriţă. Acest animal blând, sprinten şi grijuliu ne aminteşte de situarea apropiată a localităţii de pădurile carpatine. Dar oare crăsnenii nu sunt la fel de harnici, sârguincioşi şi generoşi? Să le ajute aceste calităţi şi în rezolvarea problemei despre care am vorbit mai sus.
Vasile CARLAŞCIUC