Creștinii ortodocși, dar și cei greco-catolici intră de azi în Postul Mare sau al Paștilor, cel mai aspru de peste an, care durează până în 27 aprilie inclusiv și precede marea sărbătoare a Învierii Domnului, prăznuită anul acesta în 28 aprilie.
Cel mai lung dintre toate cele patru posturi importante de peste an se cere respectat vreme de 40 de zile şi culminează cu Săptămâna Patimilor, în a cărei zi de vineri credincioşii îşi aduc aminte de Răstignirea lui Iisus.
Perioada de curăţire trupească şi sufletească de-a lungul căreia credincioşii se pregătesc pentru Paşti aminteşte, prin durata sa, de postul celor 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea activităţii Sale mesianice, însă durata şi felul postirii au fost diferite în primele trei veacuri de creştinism.
Potrivit mărturiilor Sfântului Irineu, ale lui Tertulian sau ale Sfântului Dionisie al Alexandriei, unii ajunau iniţial doar o zi (în Vinerea Mare), alţii două zile, adică Vineri şi Sâmbătă înainte de Paşti, alţii trei, alţii o săptămână, iar alţii mai mult, chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti; la Ierusalim se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus perioada era de numai 40 de zile. Abia la sfârşitul celui de-al treilea veac, Postul Mare a fost împărţit în două: cel prepascal sau al Păresimilor, care ţinea până în Duminica Floriilor, şi cel pascal, care dura o săptămână, începând la Florii şi încheindu-se cu Duminica Învierii Domnului.
În anul 325, cu prilejul Sinodului I ecumenic de la Niceea, Biserica de Răsărit a stabilit ca durata postului să fie de şapte săptămâni, aceasta rămânând valabilă până în zilele noastre. În calendarul bizantin, Postul Mare începe în lunea de după Duminica izgonirii lui Adam din Rai. Aşa cum bine se ştie, perioada presupune reţinerea totală de la anumite alimente şi băuturi în scop religios şi moral, dar şi renunţarea la gânduri necurate, pofte, patimi sau fapte rele, căci postul trupesc trebuie însoţit de cel sufletesc. Timp de 40 de zile, credincioşii trebuie să-i ceară iertare lui Dumnezeu pentru păcatele lor, să meargă des la biserică şi să se împace cu aceia cu care sunt certaţi.
Conform tradiţiei stabilite cu timpul în Biserică, în cursul Postului Mare se procedează astfel: în primele două zile (luni şi marţi din săptămâna primă) se recomandă, pentru cei ce pot să-l ţină, post complet sau (pentru cei mai slabi) ajunare până spre seară, când se poate mânca puţină pâine şi bea apă; la fel în primele trei zile (luni, marţi şi miercuri) şi ultimele două (vinerea şi sâmbăta) din Săptămâna Patimilor. Miercuri se ajunează până seara (odinioară până după săvârșirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite), când se mănâncă pâine şi legume fierte fără untdelemn. În tot restul postului, în primele cinci zile din săptămână (luni-vineri inclusiv) se mănâncă uscat o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica de două ori pe zi, legume fierte cu untdelemn şi puţin vin.
Există dezlegări la vin şi untdelemn (în orice zi a săptămânii ar cădea), la următoarele sărbători însemnate în calendar cu cruce neagră: Sfinții 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte-serbarea şi după-serbarea Bunei-vestiri (24 și 26 martie). La praznicul Bunăvestirii (25 martie) şi în Duminica Floriilor e rânduită şi dezlegarea la peşte, dar dacă praznicul cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se pot consuma doar untdelemnul şi vinul, iar când cade în Vinerea sau Sâmbăta Mare, doar vinul.
Ortodocșii şi catolicii serbează Învierea la date diferite
Anul acesta, ortodocșii şi catolicii sărbătoresc Învierea Domnului la date diferite, credincioșii care ţin de Biserica Apuseană celebrând Duminica Paștilor în 21 aprilie, cu o săptămână mai devreme decât cei ce urmează rânduielile Bisericii Răsăritene. Data la care creștinii celebrează Învierea se calculează în funcţie de două fenomene naturale, unul cu dată fixă, echinocțiul de primăvară, iar altul cu data schimbătoare, luna plină. Aceasta din urmă face ca data Paştilor să difere în fiecare an. În plus, utilizarea a două calendare distincte explică decalajul acestei sărbători la catolici și ortodocși. Biserica Catolică se raportează la echinocțiul de primăvară după calendarul gregorian, în timp ce cea ortodoxă calculează același eveniment astronomic după calendarul iulian sau pe stil vechi.