Deseori chibzuiesc asupra faptului că buneii noştri au trecut prin grele încercări ale sorţii. Bunăoară, locuitoarea satului Costiceni, Feodora Botnaru. Născută în anul 1937, ea a avut de suferit multe necazuri.
– Am fost în gura morții de multe ori. Deși, când s-a început războiul, eram de-o vârstă fragedă, țin minte foarte bine toate amănuntele. Îmi amintesc că în casa noastră au avut adăpost și ostașii germani, și soldații ruși. Oamenii din satul nostru dormeau cu frica-n sân, erau precauți, căci se fereau de urgie. Pentru o găină sau un cal puteai fi imediat străpuns de gloanțele naziștilor, iar dacă nu te supuneai voinței rusului, puteai primi o mamă de bătaie bună, spune bătrâna.
Imediat după război întreaga populație a Basarabiei a fost grav afectată de foamete. Ea n-a ocolit nici satul Costiceni. Doamna Feodoara povestește, că pe parcursul anilor 46-47, familia lor, ca și multe altele, a avut de suportat foametea și consecințele ei drastice.
– Pe vremea foametei, tata nu era venit acasă și nu avea cine să ne apere de hoți. Eu nu aveam nici zece ani când, într-o noapte nenorocită, hoții au furat din cotețul nostru doi porci mari. Ei erau la moment unica noastră nădejde de a supraviețui. Mama plângea amarnic, însă, cu ajutorul lui Dumnezeu am rămas în viaţă. O perioadă de timp am fost nevoiți să ne hrănim cu așa zisul „cir”. „Cirul” se prepara din puțină faină de păpușoi, care mai rămăsese și din lapte fiert. Apoi hrana noastră a fost „jomul” adus din Galiția, îşi aminteşte cu durere Feodora Botnaru.
Bătrâna povestește că adeseori se regăsește în mărturiile scrise pe paginile ziarelor regionale de limbă română. Ea își aduce aminte cu amărăciune despre așa-zișii „activiști de partid” din sat, care au intrat mișelește în ograda lor și au luat toată pâinea care era în pod. Apoi a urmat colectivizarea forţată şi Feodora Botnaru a devenit membră a colhozului „Aniversarea a 30-a a Marelui Octombrie” din Vancicăuții-Mici. A muncit cu mult zel întreaga viață la ferma de porci. Pentru munca depusă ea s-a învrednicit de titlul onorific „Erou al muncii socialiste”.
Este o femeie din fire modestă, cumpătată, bună la inimă și sinceră. Se roagă mereu lui Dumnezeu pentru pace în Ucraina. Ideea de a ajuta întreaga comunitate în plan spiritual a determinat-o pe bătrână să săvârșească un gest impresionant. Bunăoară, dacă pe vremea comuniștilor, activiștii locali distrugeau icoanele și dărâmau cu buldozerele troițele din sat, Feodora Botnaru a fost inițiatoarea înălțării mai multor cruci: unele la intersecția uliţelor din Vancicăuții-Mici, altele la intrara în cimitirul satului.
– Stăteam mereu pe gânduri și am hotărât să ridic spre slava Domnului și spre memoria strămoșilor satului nostru câteva cruci din lemn. Sfintele cruci au fost meşterite din lemnul salcâmilor care creşteau în curtea mea. Am vorbit cu tâmplarii Serafim și Gheorghe Pâslari, și ei au căzut de acord să mă ajute”, povestește Feodora Botnaru.
La fel, dumneaei a achiziționat câteva icoane prețioase pe contul propriei pensii și le-a dăruit creștinilor din sat. Nu așteaptă nici o recompensă, deoarece crede că cea mai mare acțiune săvârșită este să faci o faptă bună.
Cu ceva timp în urmă, după inaugurarea ultimei cruci, viaţa Feodorei Botnaru a fost în pericol. Medicul de la Spitalul din Costiceni, dna Tatiana Dogolici, i-a spus bătrânei că viața ei a fost în pericol, însă datorită Maicii Domnului (la care neîncetat se roagă doamna Feodora) a rămas în viață.
Sergiu BARBUŢA,
s. Costiceni, raionul Noua Suliţă
Cu credinţă în suflet le-a biruit pe toate