Mi-a fost, îmi este și îmi va fi întotdeauna extrem de greu să scriu asemenea rânduri. Dar știu că trebuie să o fac… Până acum doar câteva zile distinsa doamnă Mariana Gurza de la Timișoara, doamna mereu cu Bucovina în suflet, era mereu prezentă în totul ce făceam. Chiar de ziua Mondială a Poeziei am felicitat-o, dorindu-i sănătate. Singură mi-a scris, că era bolnavă de COVID. M-am speriat, dar eram sigură că totul va fi bine, că se va însănătoși. Chiar în ziua de 26 martie, fiind în Biserica din satul meu natal Pătrăuții de Jos, m-am rugat pentru sănătatea ei. Abia acasă, deschizând Internetul, am aflat vestea cea pe care niciodată nu vrem s-o aflăm: Mariana noastră pierdu-se lupta pentru viață.
…Am făcut cunoștință cu Mariana Gurza cu circa 20 de ani în urmă, deși nu ne-am văzut niciodată. Iar acum nu ne vom mai vedea… Întâmplarea a făcut ca una dintre primele ei cărți de poezie să nimerească la mine. Am văzut că avea în volumul respectiv mai multe poezii despre Bucovina. În memoria ei, am hotărât să propun câteva din aceste poezii de Mariana Gurza cititorilor ediţiei online a „Libertăţii Cuvântului”.
Eleonora Schipor,
profesoară la CIE Cupca
Mariana GURZA
PLAI DE DOR
Frumoasă,
ai pătruns în sufletul meu,
ca o pasăre măiastră,
Bucovină,
plai de doină,
plai de dor…
Sfânt și binecuvântat
îți este neamul,
neam nemuritor.
Frumoasă,
te-ai cuibărit în gând
ctitorindu-ți
urmașii
prin iubiri…
NEAM STRĂBUN
Spre tine mă îndrept
cu brațe de flori
cu râs de fecioară
cu dor.
Spre tine m-aplec
cu palmele cuprinzându-te
iubindu-te în mine,
dorindu-te
neam străbun.
Spre tine pășesc
culegând în tihnă
mângâieri moldave,
luptând cu mine,
zbătându-mă
în lanțuri înroșite,
neputincios.
MI-E DOR DE DULCEA BUCOVINĂ
Privirea se cațără spre piscuri,
Mângâind înaltul în veșmânt.
Aș vrea să strig, să am putere,
Să-mi chem strămoșii din mormânt.
Mi-e dor de dulcea Bucovină.
De frații mei însingurați,
Ce nu au nici o vină,
C-au fost de alții alungați.
Speram, să primesc lumina
În țara mea, binecuvântată
Dar m-am trezit străină,
Cu inima-mi îndurerată.
Uităm să fim români,
Egoismul ne împresoară.
Sărmanii bucovineni,
Rătăciți prin țară,
De ce simt că totul e o cumplită povară?
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com