Pe parcursul anilor am organizat în mod particular, desigur, mai multe pelerinaje pe la mănăstirile din România. Mai ales până la pandemie. Acuma cu situația creată, ce-i drept mergem mai rar. Prima oprire o facem de obicei la sfânta mănăstire Putna. Iar de acolo pornim spre celelalte mănăstiri.
Cu peste 20 de ani în urmă, aflându-mă cu un mare grup de profesori din regiunea Cernăuți în pelerinaj, am poposit la frumoasa mănăstire Voroneț, ctitorie a Marelui Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. O maică foarte competentă și corectă ne-a fost ghid. Povestindu-ne ceva despre Cernăuți, la un moment dat a întrebat: „Este cineva din Pătrăuți printre dumneavoastră?” „Este”, am răspuns eu scurt. Eram doar eu venită de la Pătrăuți în grupul nostru. Aveam să aflu că vrednica maică fusese cândva profesoară de limba română în satul vecin, Pătrăuții de Sus.
După ce excursia a luat sfârșit, m-am apropiat de maica respectivă. Astfel am făcut cunoștință cu maica Elena Simionovici, ghidul, dar și scriitoarea acestei frumoase oaze de cult, cu celebrul ei albastru. De atunci, în scurtele noastre întâlniri, fie că venim la mănăstirea, care i-a devenit adevărata ei casă, fie la biblioteca din Suceava, maicile de aici au o legătură de prietenie cu această instituție culturală, fie chiar și la Cernăuți, deși aici mai rar, stăm de vorbă, facem schimb de cărți. Am stabilit în felul acesta o relație de prietenie și de înțelegere.
Deoarece cititorii știu deja, că am o mare bibliotecă personală, cu literatură pe cele mai felurite teme, nu putea să lipsească și tema religioasă. Iar printre cărțile pe această temă, le am și pe cele ale maicii Elena, dar și ale altor autori despre această mândră perlă a credinței de pe plaiurile Bucovinei. Tot datorită ei am și acea carte cu poeziile măicuței, Irina Pântescu, prima stareță a mănăstirii, fie-i țărâna ușoară. Tot prin intermediul ei o cunosc pe actuala stareță, stavrofora Gabriela Platon, pe alte maici ale mănăstirii.
Am apreciat și apreciez mult felul ei de a scrie. Prin cărțile și publicațiile ei a făcut cunoscută mănăstirea Voroneț pe meridianele lumii. Cei care au pășit în curtea acestei mănăstiri, cei care le-au ajutat pe maici la restaurare și reparații, dar și la muncile câmpului, le pregătirea celor necesare unei obști mănăstirești, cei care au venit cu o vorbă bună, care apreciază și cunosc rolul unei mănăstiri, dar principalul vin cu dragoste de Dumnezeu, de sfintele povețe ale sfinților ortodocși, rămân de-a pururi înveșmântați în nemurire, prin scrierile talentatei măicuțe.
Descrierile despre întâlnirile avute cu mari Ierarhi ai bisericii noastre ortodoxe, cu prinți, miniștri, savanți, poeți, pictori, ingineri, sau reprezentanți ai altor profesii, dar și cele cu oameni simpli de la țară, denotă o dragoste creștinească față de oameni, dar și faptul că în fața bunului Dumnezeu toți suntem egali.
Le-am găsit și pe câteva doamne de la Cernăuți: doamna Consul General, Irina Loredana Stănculescu, omul culturii și mereu neostenita Elena Nandriș de la Mahala, ziarista și scriitoarea Maria Toacă, alte personalități din Bucovina noastră dragă. Iar talentata ziaristă cernăuțeană Maria Toacă are și o carte intitulată „Din toată inima, pentru Voroneț”. Mi-a plăcut felul cum le-a caracterizat în cărțile sale pe puținele maici ale acestui lăcaș sfânt, cu felul lor de a fi, dar și cu îndatoririle, pe care le îndeplinesc, cu credință, ascultare, dragoste și smerenie.
Am mai aflat prin care țări ale lumii a fost ea personal sau însoțită de alte maici. Impresiile, locurile, oamenii – totul are o nuanță deosebită, simplă, accesibilă pentru toată lumea.
Deja de vreo două sau trei ori ne-am întâlnit la biblioteca județeană „I. Gh. Sbiera” din Suceava. Ne-am întâlnit la prezentarea cărților și întâlnirea cu savantul Ilie Popescu, trecut de aproape un an în lumea celor drepți. Sperăm că dacă se va organiza o comemorare a binecunoscutului savant bucovinean la biblioteca susnumită, toamna aceasta, vor fi prezente și câteva dintre măicuțele de la Voroneț.
Îi mulțumesc stimatei noastre maici Elena Simionovici pentru felul ei de a fi. Mereu plină de viață, cu credință în Dumnezeu, cu speranță și dragoste de oameni. Cred că este o binecuvântare de la bunul Dumnezeu, când un om poate scrie o carte. Pe maica Elena, bunul Dumnezeu a binecuvântat-o și a înzestrat-o cu mai multe daruri cerești, în primul rând de a fi maică, în al doilea rând i-a dăruit un bogat vocabular de cuvinte, fiind și ghid al mănăstirii, în al treilea rând a ajutat-o să călătorească prin lume, iar pe urmă i-a dat harul scrisului. Iar principalul este dragostea de Dumnezeu, credința, răbdarea, smerenia, evlavia, atenția, bunăvoința, modestia, sinceritatea…
Mulți ani înainte și de bunul Dumnezeu și sfânta Fecioară Maria binecuvântați, stimată maică Elena Simionovici! Vă iubim, vă apreciem, vă stimăm, și așteptăm cu drag să ne revedem.
Eleonora SCHIPOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com