Limba uneşte neamul şi ea îl ţine pe verticală în istorie. Iată de ce i s-a oferit o zi în calendarul spiritual al omenirii. La cele mai înalte forumuri mondiale s-a constatat că limbile de pe glob au nevoie de apărare, mai ales cele regionale şi minoritare, iar instituţiile respective au elaborat legile cuvenite, acestea stând la baza celor naţionale.
Ostaş al limbii este fiecare vorbitor al ei. De felul cum îşi iubeşte şi îşi respectă el graiul depinde viitorul acestuia. Fiecare ostaş pierdut pe câmpul de luptă cu înstrăinarea înseamnă o cedare, o retragere de pe poziţiile avansate ale dezvoltării. Această retorică „militară” este pe deplin argumentată în cazul când vorbitorii unei limbi se află intr-un mediu polilingvistic şi simt consideraţi ca reprezentanţi ai unei etnii minoritare, bunăoară, românii din regiunea Cernăuţi.
De Ziua limbii materne în şcolile şi la instituţiile noastre de cultură au avut loc diverse acţiuni, însă mesajul lor a fost acelaşi — să ne iubim graiul, căci în el zilnic ne adresăm lui Dumnezeu, rostind „Tatăl nostru”.
Natalia PROŢIUC, profesoară de limba română la Şcoala medie incompletă nr. 13 din Cernăuţi, participantă la etapa regională a Concursului „Profesorul anului”:
— Copilul învaţă limba mamei în familie, însă la şcoală profesorii îl educă în aşa fel, ca el s-o iubească şi s-o respecte toată viaţa. Spun „profesorii”, căci întregul colectiv pedagogic participă la această misiune atât de importantă. Nouă, profesorilor de română, ne revine acea muncă migăloasă de zi cu zi de a-i învăţa pe elevi să posede cât mai bine limba maternă. Uneori aducem la şcoală şi cărţi din biblioteca personală pentru ca procesul de creaţie individuală a elevilor să fie cât mai interesant.
Între elevii noştri simt şi copii din familii ucrainene, care doresc să înveţe în limba română. Le vine mai greu, dar se străduiesc să însuşească limba română. Noi, profesorii de română, stimulăm insistenţa lor, deşi trebuie să depunem eforturi duble. Oricum, rezultatul trebuie să fie pozitiv: atitudinea grijulie a elevilor faţă de limba maternă, faţă de limba şi cultura altei etnii. Aceasta şi stă la baza toleranţei şi bunei înţelegeri în societate.
Elena MIHAI, directorul Bibliotecii raionale din Herţa:
— Cu prilejul Zilei limbii materne la biblioteca noastră a fost organizată o expoziţie de cărţi în mai multe limbi: engleză, franceză, ucraineană, poloneză, idiş şi, fireşte, în limba română, demonstrând prin aceasta că ei, cărţii îi revine un loc deosebit în viaţa culturală a unei etnii. Suntem conştienţi de faptul că într-un raion cu populaţie preponderent românească cărţii româneşti îi revine un rol aparte. Dar situaţia cere măsuri radicale. Până nu demult ponderea cărţilor în limba română în fondurile reţelei de biblioteci din raion constituia numai 0,8 la sută. În ultimul timp, graţie relaţiilor pe care le avem cu bibliotecile din judeţele Botoşani şi Suceava am făcut rost de un lot de cărţi noi în limba română. Deci, acum cărţile în limba română constituie 5 la sută din întregul fond. E, totuşi, o creştere.
În anii de când a fost reînfiinţat raionul Herţa din Bugetul raional n-a fost alocată nici o copeică pentru cumpărarea cărţilor în limba română. În anul 2015 Preşedintele ţării a semnat un decret privind educaţia naţional-patriotică. Anul trecut am elaborat un program în această direcţie, dar deputaţii Consiliului Raional nu l-au susţinut. Acum l-am propus spre examinare a doua oară şi sperăm că la ordinara sesiune a Consiliului Raional el va fi, totuşi, aprobat. De ce subliniez importanţa unui astfel de program? Pentru realizarea lui va fi repartizată o anumită sumă de bani, care va putea fi folosită pentru procurarea unor cărţi în limba română.
Dumitru GAINA, magistru în teologie:
— M-arn născut în suburbia Horecea a Cemăuţiului, unde limba româna a fost şi este în cinste. Am învăţat în limba mamei la şcoala din localitate, apoi am studiat dreptul. Dar mă atrăgeau tot mai des serviciile divine oficiate în limba română la frumoasa biserică din suburbie. Am cântat în corul bisericesc, iar apoi am fost trimis la Seminarul Teologic de la Poceaev. Acum termin magistratura la Academia Teologică. La vară voi reveni la baştină. Visul meu e să oficiez serviciul divin în limba în care s-au rugat strămoşii, buneii şi se roagă părinţii mei. Credinţa şi limba simt două lucruri inseparabile, daruri sfinte pentru fiecare om.