Anual în ajunul zilei Victoriei comemorăm pe participanții războiului, pe toți cei ce au avut de suferit în vremea deportărilor staliniste, au fost împușcați la Fântâna Albă.
Cu ani în urmă le invitam la școală pe participantele la cel de-al doilea război mondial, foste profesoare la școala din Cupca, Elizaveta Bogdaniuc și Zinaida Poleanscaia, pe urmă cu elevii noștri le vizitam acasă. Cu câțiva ani în urmă ambele fiind în etate, au trecut în lumea celor drepți. Acum le pomenim la cimitirul din sat. Aici, în cimitirul satului Cupca, își doarme somnul de veci Zinaida Poleanscaia. Elizaveta Bogdaniuc își doarme somnul de veci în cimitirul din satul Pătrăuții de Jos.
Anul trecut, cu un grup de elevi de la CIE Cupca, cu buchete de flori și lumânări, am fost la cimitirul local, unde am păstrat un moment de reculegere, am depus flori, am vorbit despre cele două foste profesoare.
Fiica ei Tatiana Poleanscaia, tot fostă profesoară, a venit la cimitir cu o măsuță mică pe care a pus o fotografie de a mamei sale, medaliile sale, diplome, mențiuni. A vorbit frumos despre mama ei. De asemenea a dat de pomană pentru sufletul mamei sale.
Pe urmă am aprins lumânări și am rostit rugăciuni pentru sufletele celor răposați la capelița ce se află nu departe de biserica locală.
În coridorul școlii, la bibliotecă și la muzeu am organizat expoziții de cărți, ziare, reviste, fotografii despre acele evenimente. Despre cel de-al doilea război mondial, Ziua Înțelegerii, a Victoriei s-a vorbit și la lecțiile de istorie, literatură, dar și la toate celelalte.
La pregătirea acestor comemorări și-au adus aportul membri comitetului școlăresc în frunte cu președinta lui Marta Belici, cât și membri cercului de tineri muzeografi.
Anul acesta îi vom pomeni pe toți doar în gând. Când va fi posibil ne vom duce măcar la capelița ce se află nu departe de biserică, și vom aprinde lumânări întru memoria tuturor.
Asemenea măsuri educă la elevi simțul responsabilității, îi fac să nu uite pe cei care s-au jertfit pentru noi, îi fac să simtă că memoria rămâne mereu vie.
Eleonora Schipor
