Neamul românesc are doi mari genii, fără de care spiritualitatea și istoria lui ar fi cu mult mai săracă: Mihai Eminescu și Ștefan cel Mare și Sfânt. Aceste nume, scrise cu litere de aur în cartea dăinuirii noastre, sunt deosebit de scumpe românilor din regiunea Cernăuți. În vechea urbe de pe malul Prutului, care a primit „certificat” de intrare în istorie de la bunicul lui Ștefan cel Mare, Alexandru cel Bun, a învățat și a debutat în literatură poetul nostru național Mihai Eminescu, iar cu trei veacuri și jumătate înainte de aceasta, domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare, a obținut victorie în una dintre cele mai strălucite bătălii ale sale în preajma Cernăuțiului, în Codrii legendari ai Cosminului.
Acestea sunt date general cunoscute, însă oamenii de știință și cei de litere continuă să lucreze la aceste teme majore, căutând să scoată în lumina cărții noi și noi date. Unul dintre cei mai productivi scriitori în această privință este Andrei Breabăn din Suceava, autorul unei adevărate epopei ștefaniene, care include zece volume despre Ștefan cel Mare și anturajul său. În anul jubileului de 520 de ani de la trecerea în nemurire a lui Ștefan Cel Mare și Sfânt scriitorul sucevean Andrei Breabăn a fost de două ori la Cernăuți, unde în Palatul Național al Românilor și-a lansat operele recente. Duminică, 18 august, el s-a prezentat în fața publicului cernăuțean, care era deja informat despre preocupările literare, de cercetare și valorificare a temei ștefaniene ale lui Andrei Breabăn.
Prietenul său, Ioan Ițco, care l-a însoțit pe autorul epopeii ștefaniene în mai multe localități din România, l-a numit „urmașul lui Sadoveanu”. Referindu-se la evenimentul modest, dar foarte cordial de la Cernăuți, Andrei Breabăn a atras atenția asupra acestor zile de august încărcate de semnificație. La 15 august a fost sărbătorit marele praznic Adormirea Maicii Domnului, care este hramul Mănăstirii Putna, unde își doarme somnul de veci Ștefan cel Mare și Sfânt. În 1871, la 17-19 august, la Putna a avut prima mare manifestare a omagierii viteazului domnitor, la organizarea căreia a participat nemijlocit Mihai Eminescu. „Ștefan cel Mare a fost vârful de lance al neamului românesc”, a accentuat Andrei Breabăn. (Putem spune că Ștefan cel Mare este vârf de peniță pentru scriitorul Andrei Breabăn). A urmat și celălalt epitet: „atlet al lui Hristos”. „Ca apărător al credinței creștine, Ștefan cel Mare a jurat credință și Papei de la Roma, nu pentru a accepta catolicismul, ci pentru a apăra întreaga creștinătate de păgâni. De aceea și se numără printre ultimii cruciați. Datorită acestui fapt, Ștefan cel Mare a obținut de la Papa să fie recunoscuții sfinții călugări de pe muntele Athos”, a remarcat Andrei Breabăn.
L-a completat un alt oaspete drag din România, istoricul Ioan Abutnăriței. Ca fost militar, el a accentuat că în istoria artei militare Ștefan cel Mare este studiat ca iscusit comandant de oști. Domnitorul Moldovei este considerat părintele încercuirii, urmăririi inamicului. Ștefan cel Mare avea oaste permanentă, înarmată cu cele mai moderne arme. El a fost un mare diplomat. Avea herghelegii întregi de cai. Erau cai de luptă. În armată și în societate era menținută disciplina. Movilele erau folosite ca sistem de anunțare a populației. Dacă pe movile erau aprinse rugurile, fiecare localitate știa că trebuie să trimită bărbați pe front. Astfel, Ioan Abutnăriței a explicat de unde vine denumirea localității Noua Suliță – de la „nouă sulițe”. Adică din această localitate urmau să plece la luptă nouă bărbați cu sulițe. Scriitorul de la Suceava, Constantin Horboveanu, ne-a informat ce învață elevii la lecțiile de istorie despre epoca lui Ștefan cel Mare.
Poetul și publicistul Nicolae Șapcă a explicat că Ștefan cel Mare este în actualitatea noastră. Odată cu începerea procesului de renaștere națională de la sfârșitul anilor 80 ai secolului trecut, în regiunea noastră au apărut câteva busturi ale domnitorului Moldovei și au fost înălțate câteva biserici cu hramul Ștefan cel Mare și Sfânt – la Buda-Mahala, Ropcea, Crasna, Iordănești, construite „în stil ștefanian”. Profesorul de la Liceul nr.1 din Ciudei, Dorin Misichevici, ne-a amintit că poetul și scriitorul ucrainean, Iuri Fedkovyci, a proslăvit vremurile bune, când în Moldova era domnitor Ștefan cel Mare, numindu-l „părinte”.
Au întregit această atmosferă de evocare a istoriei neamului Artista Emerită a Ucrainei, Lilia Holomeniuk, care a interpretat piese clasice la pian, și compozitorul și profesorul de muzică, Dumitru Ignat, cu o melodie pentru vioară, precum și vocalistele Victoria Costinean, Lucrător Emerit al Culturii din Ucraina, și Natalia Proțiuc.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com