110 ani de la naşterea scriitorului pribeag, publicistului şi animatorului cultural bucovinean din perioada interbelică, Dragoş VITENCU.
În acest modest articol am inclus date referitoare la viaţa şi rodnica activitate a lui Dragoş Vitencu, pe care le-am selectat din sursele avute la îndemână, în primul rând, am aflat mai multe despre scriitor din materialele inserate în cartea autorului „Cernăuţiul meu”, ediţie îngrijită în anul 2008 de către scriitoarea din Suceava, Aura Brădăţan, şi în paginile almanahului „Ţara Fagilor”, alcătuit de Dumitru Covalciuc.
Spicuind aceste date şi din alte publicaţii, am ajuns la concluzia că scriitorul Dragoş Vitencu îşi merită locul în constelaţia personalităţilor cu care trebuie să se mândrească Cernăuţiul şi mai întâi de toate noi, românii acestor locuri.
Dragoş Vitencu a văzut lumina zilei în oraşul Cernăuţi, la 15 octombrie 1908, este fiul lui Alexandru Vitencu (1878-1962), editorul de vechi documente moldoveneşti şi directorul Şcolii reale din capitala Bucovinei, şi al învăţătoarei Eugenia (născută Coribut). Obţinând studii secundare la Liceul Ortodox „Mitropolitul Silvestru” şi studii superioare la Facultatea de Drept din Cernăuţi (1926-1931), Dragoş Vitencu îşi continuă studiile complementare la Facultatea de Litere şi Filozofie şi la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din capitala Bucovinei. În acest timp a făcut parte din Societatea academică „Junimea”, preşedinte al căreia a fost o perioadă de timp şi redactor al revistelor cernăuţene „Cronica studenţească” (1931) şi a liceenilor „Speranţa”. Un timp a fost şi judecător la Stăneşti (Storojineţ) şi la Şercaia (Braşov), după care s-a înscris în baroul din Cernăuţi. Dând dovadă şi de alese aptitudini literare, a colaborat în presa bucovineană cu articole, eseuri, pamflete, note, versuri de factură tradiţionalistă, debutând publicistic în 1935, cu schiţa polemică „Când îi dai nas lui Ivan”. În 1938 s-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Evenimentele dramatice din 1940 îl obligă să se refugieze la Piatra-Neamţ, părăsind oraşul natal Cernăuţi, pe care l-a iubit atât de mult: „Cernăuţiul despre care am scris versuri nu mai există. Este undeva, pe alt ţărm, un loc căruia lumea îi zice Cernăuţi, dar acesta nu are nimic comun cu oraşul meu, decât zidurile şi pământul de sub ele…”, mărturisea dureros mai târziu Dragoş Vitencu. Un timp familia Vitencu locuieşte la Bucureşti, scriitorul fiind mobilizat, apoi, prin iulie 1941, revine la Cernăuţi, iar în anii 1942-1944 a fost secretar al redacţiei „Revista Bucovinei”. Cu durere în suflet, a luat în martie 1944 calea pribegiei, părăsind pentru totdeauna meleagurile natale, unde a copilărit şi şi-a petrecut cei mai frumoşi ani ai tinereţii, stabilindu-se la început la Buziaş, apoi la Timişoara, şi în cele din urmă, la Piatra-Neamţ. O vreme este deţinut politic al regimului comunist din România. După eliberare este consilier juridic la o întreprindere din Piatra-Neamţ şi membru activ pe viaţă al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina din perioada interbelică. La 7 martie 1945 s-a căsătorit cu Oltea, profesoară de geografie (fiica preotului Cristofor Iliuţ), care i-a fost alături până la moarte.
Dacă până la refugiu a scos la Cernăuţi cartea de versuri „Caiet de duminică” (1943), în România a reuşit să publice romanul „Viaţa pasionată a lui Ciprian Porumbescu” (1974), mai multe lucrări, printre care „Scrisori de la Dumnezeu”, „Permanenţe româneşti”, „Cronica romanţată a târgului Cernăuţi”, „Lada de mărunţişuri” etc., au rămas în manuscris şi îşi aşteaptă editorul. S-a stins din viaţă cu 37 de ani în urmă, după o grea suferinţă, la 28 iulie 1981 la Bucureşti.
Propun cititorilor ziarului poezia scrisă în anul 1979 „Prietenilor mei, pribegi”.
Când ne-om întoarce iar la noi acasă,
Vom fi doar suflete cu nevăzut contur;
Cei astăzi nenăscuţi ne-or aduna în jur;
Noi vom uita că ţărâna ne-apasă.
Ne-om risipi prin iarba de mătasă
Şi-alăturea de sufletul lor pur,
Vom şterge urma paşilor de fum
Şi-om sta cu toate vârstele la masă.
După cum vedem, Dragoş Vitencu ne oferă un exemplu de iubire faţă de glia natală, este o personalitate exemplară pentru tineretul nostru de azi şi ne îndeamnă să ne cinstim înaintaşii, care prin fapte mari şi nobile au înmulţit tezaurul nostru naţional şi gloria românilor din Bucovina.
Octavian VORONCA Or. Cernăuţi