Masacrul de la Fântâna Albă a fost unul din punctele culminante ale politicii antiumane, promovate pe teritoriile proaspăt anexate la „necuprinsa Uniune Sovietică” de către regimul bolşevic. Acest regim de teroare şi urmărire totală, complet străin firii bucovineanului deprins să fie gospodar la el acasă, îl suspecta pe fiecare cetăţean, trecându-l foarte uşor la categoria „duşmanilor poporului”. Iar pentru „duşmanii poporului” funcţiona un întreg sistem de lagăre de concentrare în Siberia şi dincolo de cercul polar, „geografie” pe care urmau s-o însuşească în primul an de putere sovietică mii de bucovineni.
Pentru a-şi motiva deportările în masă, regimul odios a provocat asemenea tragedii ca masacrele de la Lunca şi Fântâna Albă din iarna şi primăvara anului 1941, speculând cu fireasca dorinţă a localnicilor de a se vedea liberi şi cât mai departe de „raiul socialist”, adică de cealaltă parte a frontierei sovieto-române. Acest drum scurt spre libertatea visată a fost stropit cu sângele românilor în Valea Prutului şi la Fântâna Albă. Jertfa românilor, cosiţi de mitralierele grănicerilor sovietici în pădurea Varniţa din apropierea localităţii Fântâna Albă, de la 1 aprilie 1941, în Postul Mare, simbolizează martirajul întregului neam în condiţiile inumane, impuse de regimul instaurat la 28 iunie 1940. Iată de ce la 1 aprilie întreaga românitate comemorează victimele masacrelor, deportărilor.
La 1 aprilie curent, cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă, la complexul de la Varniţa, au avut loc acţiuni de comemorare a victimelor acelei tragedii. Situaţia epidemiologică a făcut unele corectări în scenariul mitingului de doliu. Dimineaţa au fost depuse coroane de flori de către guvernatorul regiunii, Serghii Osaciuk, şi alţi reprezentanţi ai autorităţilor regionale. La eveniment a participat mai puţină lume ca de obicei, însă la fel de mare şi sinceră a fost rugăciunea înălţată la ceruri întru pomenirea sufletelor nevinovate ale martirilor, căzuţi aici. Parastasul a fost oficiat de un sobor de preoţi în frunte cu Ion Gorda, protopop de Hliboca, şi Vasile Covalciuc, protopop de Storojineţ. Cuvântul preoţesc a fost însoţit de mesajele Consulului General al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, consulului Dan Constantin, senatorului Viorel Badea, parlamentarilor din România şi Moldova, secretarei Societăţii Uniunii Interregionale a Românilor din Ucraina, Aurica Bojescu, organizatoarea acţiunii de comemorare.
Întru pomenirea victimelor masacrului de la Fântâna Albă au fost înălţate rugăciuni în faţa sfintelor altare de către oameni cu Dumnezeu în suflet. Iar elevii de la Şcoala nr. 17 cu limba română de predare din suburbia Roşa Stâncă a Cernăuţiului, în ziua de 1 aprilie, la ora 18.00 au aprins lumânări întru veşnica pomenire a martirilor neamului, căzuţi cu 80 de ani în urmă la Fântâna Albă. Drumul lor spre liberate a fost scurt, lung şi nesfârşit e drumul pomenirii lor din generaţie în generaţie…
Foto Mihai Grosu, Valentina Maraşciuc
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com