La 7 martie 321, cu 1700 de ani în urmă, împăratul Constantin cel Mare decretează ziua Soarelui (duminica), zi de odihnă în Imperiul Roman. Silvestru, episcopul Romei pe timpul domniei lui Constantin cel Mare, schimbă numele primei zile a săptămânii – ziua Soarelui (Dies Solis), numind-o „Ziua Domnului”. În anul 386 Sinodul din Aquilea recunoaște schimbarea oficială a zilei Soarelui în „Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica). Ieronim din Betleem, în anul 400, scria: „Dacă ziua întâi e numită ziua soarelui de către păgâni, noi o admitem ca atare cu voie bună, fiindcă în această zi a apărut lumina și a răsărit Soarele neprihănirii noastre”. În Europa și America Latină este considerată a șaptea zi a săptămânii, în timp ce în Statele Unite, Brazilia, Biserica Ortodoxă Română și în Biserica Catolică este considerată prima zi a săptămânii. În tradiția creștină, este o zi în care nu se lucrează și se participă la Sfânta Liturghie, zi dedicată propriei familii și celor bolnavi și suferinzi.
În România, duminica a devenit zi liberă în 1925, prin adoptarea Legii repausului duminical și în sărbătorile legale. În Ucraina zilele de odihnă au fost enumerate în „Legea cu privire la ziua de muncă de opt ore”, adoptată la 25 ianuarie (7 februarie) 1918 de către Rada Centrală a Republicii Populare Ucrainene.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com