Sunt oameni, puţini la număr, care îşi închină viaţa înfăptuirii unui ideal, învingând toate greutăţile, până ajung să realizeze ceea ce şi-au propus. Printre aceşti aleşi ai sorţii se numără şi scriitorul, ziaristul, istoricul Dumitru Covalciuc.
Pe măsură ce timpul „creşte-n urma noastră”, simţim mai vie necesitatea de-a arunca ancora în mijlocul amintirilor, fiindcă după cum spunea L. Blaga: „Prezentul tace sau vorbeşte, numai trecutul cântă”.
Copilăria din noi nu dispare niciodată. De locurile natale se leagă frageda vârstă şi toate amintirile asupra primului contact cu lumea exterioară.
Aici, la Oprişeni, în străvechea comună românească, a văzut lumina zilei acel fără de care nu ne putem imagina procesul literar şi istoric contemporan din Ţara Fagilor. înainte de a fi al Bucovinei şi apoi al românilor de pretutindeni, unde există suflare românească, Dumitru Covalciuc este mai întâi al nostru, al oprişenenilor.
Poate că nimeni înainte de noi, vlăstarii acestui străvechi leagăn de simţire românească, nu se bucură mai mult de cinstirea pe care i-o aduce Bucovina şi Ţara.
La Oprişeni au rămas anii plini de farmec şi poezie ai copilăriei, rămasă îndrăzneaţă şi visătoare la o margine de sat. Satul natal îi oferă mereu ospitalitatea caldă cuvenită marii sale trude din amiaza-i creatoare. Se simte ispitit de temele actuale — întâmplări din trecut, continuitatea de-a lungul timpului în ciuda vicisitudinilor istoriei a românilor bucovineni. în timpul zbuciumatei istorii autohtone s-au conturat elementele definitorii ale sufletului românesc. Dumitru Covalciuc demonstrează firea prietenoasă a românului bucovinean, hotărârea dârză de a apăra şi păstra identitatea naţională.
Ana STELIMAH,
profesoară la ŞM Oprişeni,
raionul Hliboca
