E ușor să închizi o școală, cu mult mai greu e s-o redeschizi

Cine se preocupă de școală, se preocupă și de ziua de mâine. Or, școala a fost și rămâne un simbol al înnoirii, al speranței în viitor. În numele acestui viitor în Ucraina a și fost pusă la cale și se realizează reforma învă­ță­mântului. Ea urmărește un scop nobil – îmbunătățirea calității cunoștințelor.
Nimeni nu pune la îndoială acest scop nobil, însă în procesul de atingere a lui a fost pusă în funcțiune o „mină cu efect întârziat”. Funcționarii se străduiesc să „camufleze” explozia, înlocuind diplomatic noțiunile de „închidere” și „reducere” prin altă noțiune „optimizarea învăță­mân­tului școlar”. Până la 1 sep­tem­brie a rămas mai puțin de o lună, iar de pe acum e clar că nu în toate școlile din țară va răsuna „primul clopoțel”, care dă semnalul începutului unui nou an de învățământ. În Ucraina vor fi închise circa 800 de școli sătești. De pe pozițiile finanțării (iar finanțele în cazul dat joacă rolul decisiv, cu atât mai mult că este și o cerință a Fondului Mo­ne­tar Internațional) în ace­astă listă au nimerit 613 școli cu un număr insuficient de elevi. Aceasta în­seam­nă că fiecare a dou­ă­zecea școală din țară cade sub verdictul „închiderii”, adică al „optimizării”. Econo­miștii nu se conduc după emoții, ci după litera legii. La finele anului trecut Parla­mentul a adoptat amendamente la actele legislative privind sta­bili­zarea stării financiare și perfe­cționarea unor anumite principii ale politicii sociale și, conform acestora, de la 1 septembrie 2016 încetează finan­țarea din subvențiile pentru învățământ a școlilor care au mai puțin de 25 de elevi. Însă se face excepție referitor la școlile primare.
Să nu credeți că acest proces decurge ușor. Este vorba despre destinul elevilor, al profesorilor și comunitățile sătești se împot­rivesc, protestează și nicidecum nu pot fi învinuite că „stau în calea progresului din învă­ță­mânt”. Ele apără dreptul copiilor de a obține și studii calitative, dar și în condiții convenabile. Este firească și pe deplin înțeleasă reacția locuitorilor unor sate românești din regiunea noastră, unde a devenit o rea­litate optimizarea (închi­derea) școlilor locale. Cu un an în ur­mă, din lipsă de elevi, a fost pus lacătul la ușa şcolii primare din cătunul Her­ghil­igeni, din localitatea Târ­na­uca. Acum aceeaşi soartă era prevăzută şi pentru şcoala primară din cătunul săvineşti.
Semnalele care au fost date anul acesta pentru școlile ro­mâ­nești din ținut atestă că procesul de optimizare a sistemului de învățământ abia începe și că problemele complicate sunt încă înainte. Oare nu aceste condiţii cer și o optimizare a activității societăților național-culturale ale românilor din regiune? O optimizare în adevăratul sens al cuvântului. Cred că în cazul dat trebuie reanimată și activi­ta­tea Asociației „Aron Pumnul”, care, conform statutului ei, tre­buie să stea în apărarea învă­țământului în limba maternă din regiune. Situația cere eforturi comune ale tuturor.