Ideea că moldovenii și românii sunt două popoare diferite a început să fie vehiculată odată cu alipirea unei părți a Moldovei istorice, cea între Nistru și Prut, la Rusia în 1812. Noul teritoriu acaparat de Imperiul Rus a fost numit „Basarabia”. Această idee, în perioada interbelică, după actul Marii Uniri din 1918, părea că dispăre definitiv, însă planurile Kremlinului erau cu totul altele – exportul revoluției socialiste în Basarabia și România. Cu acest scop, în anii 20 a fost creată Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în Componența RSS Ucrainene, cu capitala la Balta, apoi la Tiraspol. Aici, în baza graiului local, a început „crearea” „limbii moldovenești” și a „națiunii moldovenești”, la această comandă politică fiind antrenați comuniști români, membri ai Cominternului. Această formațiune autonomă a devenit „un cap de pod” pentru răspândirea mai departe a comunismului în Basarabia și România. Iar în 1940, după actul „eliberării” Basarabiei, teritoriul între Nistru și Prut, cu mult mai mare decât cel al RASS Moldovenești, a fost alipit la aceasta și s-a creat RSS Moldovenească. Ca republică unională ea a existat până în 1991, când a fost declarată independența Moldovei. Însă noul stat independent n-a scăpat definitiv de amprenta moldovenismului. Chiar în Constituția țării este consfințită ca limbă de stat – limba moldovenească. De aici și pornesc consecințele moldovenismului pentru Ucraina.
Tematica „Minorități naționale inventate. Moldovenismul: politici, cauze, efecte” a fost luată în discuție în cadrul unei conferințe științifice internaționale, desfășurată sâmbătă, 23 noiembrie, la Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, cu participarea cercetătorilor din Ucraina, România și Republica Moldova, activiștilor publici ai comunității românești din Ucraina, precum și a unei delegații de cadre didactice din regiunea Odesa. Deși în timpul discuției s-au făcut referințe la activitatea Asociației moldovenilor din raionul Noua Suliță, dar nici un reprezentant al ei n-a fost invitat la conferință. A fost analizată și situația când în regiunea Odesa școlile sunt considerate cu limba moldovenească de predare, iar în regiunile Cernăuți și Transcarpatică – cu limba română de predare. Sunt cazuri când aceleași manuale școlare sunt destinate și școlilor românești, și celor moldovenești. Neformal este recunoscut faptul că românii și moldovenii vorbesc aceiași limbă – româna. Iar soluția problemei moldovenismului în Ucraina se află la Chișinău, adică în Constituția Republicii Moldova trebuie să fie scris clar – limba de stat este cea română, au subliniat pe bună dreptate participanții la conferință. Or, autoritățile ucrainene se conduc anume după acest articol vulnerabil din Constituția statului vecin.
Vasile Carlașciuc
