Până în prezent scriitoarea bucovineană Tamara Severniuk, laureată a Premiului literar internațional „V. Vynnycenko”, a scos de sub tipar 34 de volume de poezie și proză poetică. Pe ordinarul, al 35-lea volum, cea mai distinsă poetă la ora actuală din regiunea noastră l-a așteptat cu mare speranță. Când manuscrisul era încă în lucru, onorabila doamnă Tamara Severniuk mi s-a destăinuit că demult visa să-și adune traducerile din română în ucraineană într-un volum: „Am descoperit literatura română încă în tinerețe, pe când eram studentă la Universitatea din Cernăuți. Pentru mine, venită în Bucovina de pe meleagurile Podoliei, literatura și cultura română au fost un tărâm spiritual complet nou, spre care m-a dus minunata profesoară universitară Zinovia Peniuc. Ea, profesoară de latină și poliglot de invidiat, deși nu mi-a citit în aulele universității nici o lecție, a observat harul meu poetic și m-a încurajat. În scurt timp mi-a devenit îndrumătoare, prietenă și în decursul a câtorva decenii i-am fost ca o fiică. Ea mi-a arătat România. Am călătorit împreună la București, am poposit în localitatea unde s-a născut renumitul pictor Nicolae Grigorescu, am admirat Ipoteștiul lui Mihai Eminescu, am stat în pridvorul Casei-muzeu „Nicolae Labiș”, am trecut prin Stupca, unde cu sufletul am auzit sunetele fermecate și armonioase ale viorii lui Ciprian Porumbescu… Zinovia Peniuc a început să-mi pregătească traducerile literalmente ale celor mai semnificative poezii de Mihai Eminescu, Veronica Micle, Tudor Arghezi pe care le-am transformat în traduceri artistice. Și așa am devenit traducătoare din română în ucraineană, consider că este o importantă muncă literară, alături de creația poetică proprie”.
În decursul mai multor ani Tamara Severniuk a realizat traduceri din poezia clasică românească, din creația unor poeți din Chișinău, publicându-le parțial în volumele sale. În cartea care a ieșit numai ce de sub auspiciile Editurii cernăuțene „Druk Art” – „Jarul bucuriei și tristeții” – autoarea a creat o cunună întreagă din perle ale poeziei românești, care prin luciul lor îl încântă și pe cititorul ucrainean. În versiunea sa în limba ucraineană Tamara Severniuk prezintă șapte poezii eminesciene de referință și cinci de Veronica Micle. Cu ani în urmă poeta cernăuțeană își închipuia cum ar arăta un „dialog poetic” între marii îndrăgostiți, Mihai Eminescu și Veronica Micle. Era o idee inspirată, poate de aceea s-a străduit să traducă paralel din poezia lui Eminescu și din cea a Veronicăi Micle. În volumul cu încă miros proaspăt de cerneală tipografică sunt incluse și traducerile unor poezii din creația lui Tudor Arghezi și Mihai Beniuc, precum și celebrul poem „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș. Tamara Severniuk a lucrat cu mare pasiune la traducerea acestei poezii cu un dramatism deosebit, scrise de veșnic tânărul Nicolae Labiș. „Foametea este o tragedie pentru un popor. În veacul trecut ucrainenii s-au confruntat de două ori cu foametea, și de fiecare dată aceasta a fost organizată. Cred că ei vor înțelege foarte bine mesajul lui Nicolae Labiș din poezia sa „Moartea căprioarei”, a accentuat Tamara Severniuk. Pentru poeta bucovineană este apropiat sufletește și versul lui Ion Vatamanu, și cel al Dumitru Matcovschi, poeți vestiți din Republica Moldova. În volumul „Jarul bucuriei și tristeții” autoarea prezintă și motivele sale după unele creații de Rainer Maria Rilke, Heinrich Heine, Omar Khayam. Toate aceste traduceri sunt plasate în capitolul „Consonanță salvatoare”. Denumirea este semnificativă, ea exprimând concepția autoarei – sonurile poeților lumii, într-adevăr, sunt salvatoare: „Dacă sufletul a ajuns la margine și ți se pare că în întreaga lume este numai unul, zâmbește-i, spune-i tristețea ta și cineva îți va răspunde cu razele de lună…”.
„Firește, am visat la mai multe traduceri din literatura română. Pur și simplu, trebuia mai devreme să încep, când o aveam alături de regretata Zinovia Peniuc. La drept vorbind, ea m-a format ca traducătoare. Intelectual de tip clasic, cu un bagaj enorm de cunoștințe, ea a știut să aprindă flacăra vie a poeziei. Nu demult s-au împlinit o sută de ani de la nașterea Zinoviei Floreanovna, cum o numea întreaga intelectualitate bucovineană. Spre regret, nimeni nu și-a adus aminte de această dată jubiliară…”, a accentuat cu tristețe în voce Tamara Severniuk.
Volumul „Jarul bucuriei și tristeții” începe cu poezia „24 februarie 2022” – dată care a împărțit viața generațiilor de astăzi „până și după război”. Ea a fost scrisă în salonul de spital și durerea adusă de vestea despre începutul războiului este mai puternică și mai chinuitoare decât cea cauzată de o boală, fie aceasta oricât de grea. Ciclul de versuri pe această tematică se numește „Rezistență dureroasă”, conținând următorul crez al autoarei: „Fiecare război moare,/ Sunt muritoare ele, muritoare/ Răul este mistuit de flăcările focului, / Iar livezile înfloresc în fiecare primăvară…”. În „Cuvânt din partea autorului” se pune accentul pe o notă de optimism: „Totul în lume este trecător, însă oamenii, ca și Iubirea, nu se trec… Dacă ei sunt oameni”. Pentru a confirma această idee, Tamara Severniuk și-a ales drept epitaf pentru noua sa carte cuvintele evanghelice: „Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei, 5, 14-16).
(V.K.)
Imagini cu Zinovia Peniuc din albumul poetei.
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com