În timpurile precreştine, exista obiceiul ca fiecărei luni să-i fie asociată câte o floare. Pentru luna martie, florile simbolice, prin tradiţie, sunt narcisa şi ghiocelul.
Narcisa (al cărei nume vine de la personajul mitologic grec Narcis/ Narkissos, povestea acestui personaj justificând şi sensul termenului „narcisism”) este, în multe culturi, cel mai popular simbol al primăverii. Deşi semnificațiile simbolice pot varia în funcție de contextul cultural, în general, narcisa înseamnă renaştere şi reînviere, frumuseţe şi eleganţă, noi începuturi şi speranţă, iubire şi romantism, protecţie şi noroc, dar şi mândrie şi egoism. În special narcisa albă aminteşte de căderea lui Narcis în apa în care îşi oglindea chipul, de aici venind ideea că narcisa poate fi şi emblema vanităţii, a egocentrismului, a iubirii de sine.
Lumea este „un imens Narcis”! Legendele greceşti spun că Narcis (fiul nimfei Liriope şi al zeului fluviului Khephisos) căruia, la naştere, i s-a prezis că „Va trăi până la adânci bătrâneţi, dacă nu va ajunge să se cunoască” sau „dacă nu îşi va vedea niciodată chipul”, a fost pedepsit de Nemesis (zeiţa răzbunării şi a justiţiei divine) să nu poată iubi pe nimeni niciodată, decât pe sine. Această pedeapsă a venit după ce, orgolios şi insensibil la iubire, Narcis le-a respins pe nimfele îndrăgostite de el, una dintre ele (Echo) murind din pricina indiferenţei lui Narcis. Îndrăgostit doar de sine însuşi şi privindu-şi zile întregi chipul în oglinda unui lac, tânjind pentru că nu putea să-şi îmbrăţişeze imaginea, Narcis s-a prăbuşit în adâncul lacului şi s-a înecat. Pe mal, spun legendele, ar fi răsărit flori albe, foarte parfumate, care, de atunci, au fost numite „narcise”.
Interpretări filosofice mai profunde ale acestor mituri atrag atenţia asupra faptului că mitul lui Narcis nu trebuie totuşi descifrat simplist – apa slujeşte drept oglindă, dar o oglindă deschisă nu spre frumuseţea chipului, ci spre profunzimile eului. „Lumea – sublinia filosoful Gaston Bachelard – este un imens Narcis care tocmai se iubeşte pe sine. Unde s-au putea gândi mai bine şi s-ar putea iubi pe sine decât în propriile imagini?”.
Ghiocelul – frumuseţea simplă a naturii. Deoarece ghiocelul înflorește în perioada de tranziție dintre iarnă și primăvară, el este asociat (ca şi narcisa) cu luna martie şi cu ideea de reînnoire și regenerare. Pentru că este o floare mică și delicată, care emană o frumusețe subtilă, ghiocelul este şi simbol al sensibilităţii şi tandreţii. Datorită capacității sale de a înflori chiar și în condiții reci și aspre de iarnă, ghiocelul este văzut şi ca un simbol al curajului și al rezistenței în fața adversităților, dar şi un simbol al norocului și al protecției, aducând bucurie și fericire.
Acvamarinul – piatra preţioasă a lunii martie. Piatra preţioasă a lunii martie este acvamarinul, asociat cu sentimentul de claritate şi calm. Se spune că purtarea acestei pietre poate aduce liniște interioară și poate ajuta la clarificarea gândurilor și a emoțiilor. Datorită nuanțelor sale de albastru și verde, acvamarinul este adesea asociat cu elementul apă (fluiditate şi adaptibilitate). În tradiții mai vechi, acvamarinul era considerat ca având proprietăți magice, care aduc curaj și protecție, ocrotind împotriva pericolelor și a energiilor negative. Despre acvamarin se mai spune că poate facilita comunicarea deschisă și sinceră, exprimarea creativă a gândurilor și ideilor. Stimulează, de asemenea, înţelepciunea şi intuiţia. Acvamarinul are şi proprietăţi vindecătoare, fizic şi emoţional, poate aduce echilibru și armonie în viața celui care îl poartă.
Luna martie a sosit, aşadar, cu un nou suflu, cu noi speranţe, cu sentimentul că puterea creşte şi obstacolele, oricare ar fi acestea, pot fi depăşite, că nu numai natura, ci şi viaţa noastră trebuie să înflorească. (Sursa – Deştepţi.ro)
(T.L.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com