Doamna Domnica Gorduna aproape treizeci de ani din lunga sa biografie de muncă i-a consacrat Şcolii medii nr. 10 din Cernăuţi. Ea i-a deprins pe elevii săi să explice nu numai formulele chimice, dar şi formulele necesare pentru viaţă, printre acestea fiind cea a omeniei, cea a adevăratei fericiri. Poate de aceea cu stimă profundă îşi amintesc de ea foştii discipoli — specialişti în diferite domenii, oameni de litere. Chiar şi lor le vine uneori foarte greu să găsească acel cuvânt, care să exprime profundele sentimente de recunoştinţă.
Ori de câte ori revine de la Chişinău la Roşa poetul şi publicistul Miliai Morăraş cu iui volum recent de versuri, nu uită de buchetul de flori pentru fosta-i profesoară Domnica Gorduna. Aşa a procedat şi la jubileul de 200 de ani al acestei şcoli, înmânându-i în sala de festivităţi crizanteme din toamna vieţii. Emoţionată peste măsură, doamna Domnica Gorduna nici n-a observat cum a trecut serbarea şi abia spre sfârşit a dăruit pentru muzeul şcolii un ştergar brodat special de ea cu ocazia jubileului. A făcut acest gest simplu, din toată inima şi fără mulţi martori.
„L-am brodat fără să mă folosesc ie ochelari, dar, iată, drumul spre şcoală e tot mai greu şi mai greu, deşi locuiesc în vecinătate”, observă profesoara-veterană, care la finele lui fierar şi-a rotunjit o onorabilă vârstă.
Nici n-am bănuit că profesoara iubită a mai multor generaţii de elevi români s-a născut într-o familie de ucraineni din localitatea Boianciuk, raionul Zastavna. Ce-i drept, a învăţat în limba română la Liceul industrial din Cernăuţi în perioada interbelică, iar în primii ani de după război a absolvit Şcoala medie nr. 9 şi Facultatea de chimie. A lucrat în regiunea Ternopil şi în 1956, cu o bogată experienţă pedagogică, revine a Cernăuţi şi este angajată la Şcoala românească de la Roşa. Aceasta a revenit a doua ei casă şi chiar după pensionare îi simt scumpi elevii, profesorii care continuă tradiţiile de elită, încetăţenite aici de-a lungul celor două secole. Este prezentă mai la toate sărbătorile din şcoală şi cuvântul ei de îndrumător are pondere pentru tinerii pedagogi din veacul calculatoarelor.
„Broderia e o pasiune mai veche a mea şi m-am gândit că un ştergar brodat ar fi cel mai potrivit cadou din partea mea pentru şcoala dragă, ajunsă la un jubileu atât de înseninat”, îşi argumentează intenţia doamna Domnica Gorduna. Ştergarul brodat este un simbol al vieţii, un amanet al dăinuirii neamului. Oare nu şcoala asigură viitorul poporului?! Iată, mesajul profesoarei-veterane, creat cu acul şi firele de mătase pe pânza albă… a vieţii.