Brexitul urmează să aibă loc la miezul nopţii de vineri spre sâmbătă, la 1.317 zile de la decizia britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană (UE) la 23 iunie 2016.
Vineri, la ora locală 23.00 (sâmbătă, 1.00, ora Ucrainei), UE va pierde — pentru prima oară — un stat membru, care este, în plus, una dintre cele mai mari şi mai bogate ţări din bloc.
Astfel, odată cu plecarea a 66 de milioane de locuitori, populaţia UE va scădea la aproximativ 446 de milioane de oameni, iar teritoriul Uniunii se va micşora, de asemenea, cu 5,5%.
Regatul Unit a petrecut deja negociind termenii plecării sale cu un grup de lucru («task force») al CE, condus de Michel Barnier. Însă negocierile vor intra într-o nouă fază de sâmbătă.
Regatul Unit va rămâne supus dreptului UE şi Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) până la sfârşitul tranziţiei.
Michel Barnier se află în discuţii cu statele membre în vederea definirii mandatului de negociere a viitoarei relaţii, mai ales la nivel comercial.
Spre deosebire de acordul dintre Regatul Unit şi CE, ratificat de către statele membre şi PE, acordul comercial ar putea să fie supus aprobării unui număr de peste 30 de parlamente naţionale şi regionale.
La Bruxelles, retragerea Union Jack de la Parlamentul European (PE) va simboliza o schimbare reală: Regatul Unit iese din UE şi devine «ţară terţă».
Niciunul dintre cei 73 de eurodeputaţi britanici aleşi în mai nu va mai participa la lucrările PE — 46 de mandate vor fi rezervate unor viitoare state membre, iar 27 vor fi redistribuite.
Londra nu va mai avea dreptul să prezinte un candidat la un post de comisar european. Deja nu mai există un reprezentat britanic în Executivul european, după ce Boris Johnson a refuzat să propună unul în noua Comisie a Ursulei von der Leyen.
Premierul britanic nu va mai fi invitat la summiturile europene, iar membrii Guvernului britanic nu vor mai asista la reuniuni ministeriale europene.
În calitate de cetăţeni ai unei ţări străine, britanicii nu vor mai putea ocupa posturi de funcţionari la Bruxelles. Mulţi dintre ei şi-au luat însă dublă naţionalitate, pentru a putea rămâne.
În schimb, Regatul Unit — al doilea contributor net la bugetul UE, după Germania — va continua să plătească până la sfârşitul perioadei de tranziţie.