La 20 septembrie 1866, cu 155 de ani în urmă, în localitatea Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, s-a născut marele poet român George Coşbuc.
Opera poetică a lui George Coşbuc aparține patrimoniului cultural național, creația sa recomandându-l drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. După anul 1991 creaţia lui George Coşbuc este inclusă şi în programele de învăţământ pentru şcolile cu limba română de predare din Ucraina.
George Coşbuc a dat o versiune completă a operei lui Dante „Divina comedie”. A tradus foarte mult din lirica străină și a adaptat prin localizare la sufletul și mediul ţărănesc „Eneida” şi „Odiseea” și a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română.
Scriitorul şi preotul contemporan Ioan Pintea din Bistriţa-Năsăud, care în ultimii ani a fost de câteva ori la Cernăuţi, aducând carte românească, inclusiv şi creaţii de George Coşbuc, l-a caracterizat astfel pe marele poet al ţărănimii: „Coșbuc a schimbat mecanismele poeziei românești. Poezia lui Coșbuc este plină de viață, de sănătate, de vitalitate, de solaritate. El vine cu această descriere a luminii… Nu știu să existe alt poet român mai solar decât Coșbuc – este un poet al solarității, al luminii, al sărbătorii, al solemnității. Iar dacă vă uitați în dicționarul limbii române, veți vedea că solemnitate are multe conotații — și starea de sărbătoare, și de entuziasm, și de voioșie, și de joc… Coșbuc este un maestru al jocului în poezie. Natura în poezia lui Coșbuc nu este ceva static, ca la Alecsandri – deși el îl apreciază mult pe Alecsandri, la Coșbuc natura este ceva foarte dinamic, este un decor, o scenă foarte vie, în care apare personajul; acest poet are ceva ce nu prea mai apare în altă parte în literatura română la vremea aceea: un nerv dramaturgic foarte bine strunit. De aceea, Coșbuc poate fi aplicat pe scenă, și foarte mulți critici au observat această situație.
În poezia lui George Coșbuc este ceva foarte modern: apare personajul cu nume, și nu este stridentă această poziționare în poezie. El este un poet narativ, descriptiv, dar și foarte viu, un poet al vieții, așa cum suntem noi, creștinii, cu bucurie multă, cu satisfacție multă, cu fericire multă. Coșbuc se comportă în poezie ca un creștin, nu mai vorbesc de textele sale, care sunt vădit creștine. Gândiți‑vă că vine dintr‑o familie de preoți, surorile lui sunt preotese, iar când are necazuri, se retrage în casa lor… Criticii au vorbit despre solemnitatea, sărbătorescul poeziei lui Coșbuc, care arată, până la urmă, creștinătatea, splendoarea, frumusețea vieții. Este foarte actual și prin dorul acesta față de ruralitate, de sat, dor pe care și noi îl avem acum”.
George Coșbuc a fost membru titular al Academiei Române din anul 1916. La 9 mai 1918 marele poet s-a stins din viaţă la București.
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberi.com