În ziua de 1 aprilie 1941 au sângerat cerul şi pământul, s-a îngrozit Valea Siretului
Conform documentelor păstrate în fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuţi, tot la Fântâna Albă au murit: Lupăşteanu Titania, născută în 1901, şi Rotariu Cozma al lui Vasile, născut în 1914.
În ziua de 1 aprilie 1941 au sângerat cerul şi pământul. S-a îngrozit Valea Siretului. Unii, care au reuşit să scape de gloanţele grănicerilor bolşevici, „refugiindu-se în pădurea din apropiere, au fost ajunşi din urmă de cavaleria sovietică şi măcelăriţi cu sabia”. Martirii sunt aruncaţi în gropi comune. Ei îşi dorm somnul veşnic la poale de codru verde. Fagii seculari le freamătă la creştet.
Acei, care s-au salvat din ghearele morţii, vor fi hăituiţi, prinşi şi întemniţaţi de către cerberii regimului totalitar. Pe data de 1 aprilie au fost arestaţi 260 de martiri. Ei vor fi escortaţi la Hliboca. Fiind închişi în beciurile Secţiei Raionale a NKVD-ului, au trecut prin toată gama de metode de tortură şi bătăi bine cunoscute. După trei săptămâni de calvar, chinuri cristice şi interogatorii bestiale, 200 de români au fost eliberaţi, fiind deportaţi în iunie, acelaşi an. 60 de osândiţi au apucat drumul Gulagurilor staliniste, unde vor fi nimiciţi. Puterea sovietică s-a răfuit crunt cu „trădătorii patriei socialiste”. Martirii de la Fântâna Albă au împărtăşit destinul martirilor de la Lunca. Masacrul sângeros de la Varniţa rămâne pentru totdeauna în memoria neamului. „Adevărul istoric este unul şi acelaşi pentru vremuri şi popoare”. Despre evenimentele tragice de la Lunca şi Fântâna Albă s-a scris, se scrie şi se va scrie, fiindcă „cât va fi omenire, se va scrie şi istorie, care rămâne peste veacuri conştiinţa ei”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.lybrti.com