80 de ani de la tragedia de la Lunca
În iarna anului 1941, căpitanul Martynov, unul dintre conducătorii Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Securitatea de Stat al URSS din regiunea Cernăuţi, adresează lui Ivan Gruşeţki, primul secretar al comitetului regional Cernăuţi al Partidului Comunist (bolşevic) al Ucrainei, un raport, în care semnala faptul că în ziua de „28 ianuarie 1941, locuitorii satelor Horecea Urbană, Horecea Mănăstirii, Boian, Ostriţa, Mahala au organizat o trecere în masă a frontierei. La o depărtare de 3 kilometri de la frontieră, ei au fost descoperiţi de către detaşamentul de călăreţi al pichetului de grăniceri, în colaborare cu reprezentanţii operativi ai Direcţiei Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne. În timpul efectuării acestei „operaţiuni”, au fost ucise 12 persoane, 53 – reţinute şi doar 2 oameni au avut norocul să treacă frontiera”.
Dacă raportul lui Martynov conţine adevărul, atunci se face lumină în privinţa primului masacru de la Lunca, din iarna anului 1941. Până în prezent se ştia că, dorind să scape de odiosul regim stalinist, în noaptea de 27 spre 28 ianuarie 1941, peste 150 de locuitori din regiunea Cernăuţi, conduşi de către profesorul şcolar Vasile Morărean din Ostriţa Herţei, au hotărât să treacă clandestin în România. Lângă localitatea Lunca din raionul Herţa, oamenii sunt întâmpinaţi de gloanţele grănicerilor sovietici. Zăpada puhavă şi moale va fi stropită cu sângele celor mai buni fii şi fiice ale Bucovinei. Din raport reiese că la Lunca şi-au făcut apariţia 67 de martiri.
În privinţa românilor, care au căzut seceraţi de gloanţele grănicerilor sovietici, datele din raportul căpitanului Martynov coincid cu informaţiile păstrate în documentul descoperit în fondurile Arhivei Direcţiei Ministerului Afacerilor Interne al Ucrainei din regiunea Cernăuţi, care ne comunică faptul că în ziua de 29 ianuarie 1941, comisia alcătuită din locotenentul Lubinenko, comandantul pichetului de grăniceri nr. 25, felcerul militar Subotin şi sublocotenentul Stronenko, au întocmit un act despre moartea unor persoane, care au „încercat să violeze frontiera de stat”. În dimineaţa zilei de 28 ianuarie, la orele 6 şi 15 minute, la Lunca au fost împuşcaţi martirii: Mosariuc Andrei al lui Ion, în vârstă de 41 de ani; Burlă Ion – 35 ani, Teurean Osa… al lui Ion – 32 ani, Voronca Gheorghe al lui Simion – 21 ani, Florea Eugenia – 28 ani, Mosariuc Andrei – 25 ani, Iaremei Vasile – 17 ani, Antonovici Veronica – 17 ani, Florea Nistor – 32 ani, Rodici Ion – 45 ani, Florea Toader – 49 ani. Corpurile lor tinere, neînsufleţite au rămas în zăpadă până la căderea amurgului, coborând în groapa comună a iernii, săpată în pământul istoric şi plin de durere al Ţinutului Herţa, la ora 19. Nu se ştie numele celui de-al 12-lea martir, căzut la Lunca, fiindcă n-a fost identificat.
Raportul în cauză menţionează că au fost reţinute 53 de persoane. Documentele păstrate în fondurile Arhivei de Stat a regiunii Cernăuţi semnalează că în mâinile călăilor bolşevici nimeresc 50 de oameni, dintre care 47 de bărbaţi şi trei femei. 20 de băştinaşi erau născuţi în localitatea Mahala, raionul Noua Suliţă, 14 – în localitatea Ostriţa, raionul Herţa, 10 – în oraşul Cernăuţi, câte 2 – în localităţile Voloca şi Ceahor, raionul Hliboca, un martir a venit pe lume în satul Plaiul Cosminului (Molodia), iar altul a văzut lumina soarelui în oraşul Drobeta – Turnu Severin din România. În numărul celor arestaţi intrau 48 de români şi 2 ucraineni. 44 de oameni aveau studii primare, unul, Vasile Morărean, poseda studii medii, iar 5 martiri nu ştiau carte. Lista arestaţilor era compusă din 38 de ţărani, 11 muncitori şi un profesor şcolar.
Reiese că lista românilor căzuţi la Lunca în dimineaţa zilei de 28 ianuarie, s-a completat cu încă 3 victime. Conform documentelor de arhivă, tot la Lunca au murit: Antonovici Dumitru, în vârstă de 32 de ani; Doroş Toader – 26 ani, Cute Toader – 46 ani. În urma cercetărilor întreprinse, s-a constatat că românul Gheorghe Voronca, secerat de gloanţele grănicerilor stalinişti la Lunca, s-a născut în Horecea Urbană, o suburbie a oraşului Cernăuţi. Părinţii săi, Voronca Simion al lui Nichita, născut în 1891, şi Voronca Eugenia a lui Constantin, născută în 1900, împreună cu copiii: Florea, Eleonora, Grigore, Ştefania, conform deciziei Comisiei Speciale de pe lângă Comisarul Poporului pentru Afaceri Interne al URSS din 26 aprilie 1941, vor fi deportaţi în Siberia, fiind acuzaţi de faptul că „erau rude cu un trădător al patriei”. În Horecea Urbană au venit pe lume şi martirii Veronica (Viorica) Antonovici şi Nistor Florea. Lui Toader Doroş, care a încercat să treacă frontiera în România şi a murit la Lunca, i-a rămas soţia, Eugenia, cu doi copii. Lui Toader Cute, care a căzut la Lunca, i-a rămas soţia Domnica şi copiii: Ioan şi Aurelia.
Pentru cei arestaţi încep interogatoriile. Timp de 2 luni, întemniţaţii sunt supuşi diverselor metode de tortură. În zilele de 28-31 martie 1941, Tribunalul Militar al Armatei a 12-a a Districtului Militar Special Kiev, în şedinţa de judecată, ţinută în localul închisorii cernăuţene, declară sentinţa în privinţa participanţilor la evenimentul sângeros de la Lunca, din luna ianuarie. 12 martiri (11 români şi un ucrainean) sunt condamnaţi la moarte: Boiciuc Ion al lui Mihai, născut în 1910; Bujeniţa Florea al lui Simion, născut în 1907; Cudla Ion al lui Andrei, născut în 1907; Eremei Toader al lui Simion, născut în 1910. Toţi patru s-au născut în localitatea Mahala din raionul Noua Suliţă. Gureliuc Ştefan al lui Gavrilă, născut în 1915; Medvighi Gheorghe al lui Ion, născut în 1910; Morărean Vasile al lui Gheorghe, născut în 1913; Toderean Ion al lui Constantin, născut în 1908. Ei au venit pe lume în satul Ostriţa, raionul Herţa. Tihon Vasile al lui Maftei, născut în 1911; Voronca Ilie al lui Ion, născut în 1911. Ambii au văzut lumina soarelui în oraşul Cernăuţi. Moraru Vasile al lui Ion, născut în 1918, în localitatea Ceahor. Tot la moarte a fost condamnat şi ucraineanul Guzma Petru al lui Nicolae, născut în 1922, în Cernăuţi.
Alţii, 38 de martiri (37 de români şi un ucrainean) au primit câte 10 ani de puşcărie. Ei vor fi închişi în lagărele staliniste de muncă corecţională. Martirii sunt clasificaţi de către autorităţile bolşevice ca „trădători ai patriei socialiste” şi „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare”. Decizia dată este primită datorită faptului că la 8 martie 1941, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a adoptat Decretul, conform căruia toţi locuitorii, care s-au aflat până la 28 iunie 1940, pe teritoriul actualei regiuni Cernăuţi, au fost declaraţi „cetăţeni sovietici”. În lagărele comuniste au murit: Chificeac Nicolae al lui Dumitru, născut în 1900; Crăiuţă Gheorghe al lui Zaharie, născut în 1898; Doroş Iacob al lui Vasile, născut în 1906; Momolea Dumitru al lui Condrat, născut în 1900; Momolea Ion al lui Vasile, născut în 1910; Polişciuc Nicolae al lui Nichita, născut în 1900; Sanduleac Ion al lui Ilie, născut în 1903. Toţi şapte s-au născut în satul Mahala din raionul Noua Suliţă. Horenciuc Ilie al lui Gheorghe, născut în 1910; Horenciuc Nistor al lui Gheorghe, născut în 1919; Ioneţ Zaharie al lui Simion, născut în 1913; Raţă Iacob al lui Simion, născut în 1898. Ei au venit pe lume în localitatea Ostriţa, raionul Herţa. Hotinceanu Radu al lui Constantin, născut în 1922; Tcaciuc Ilie al lui Toader, născut în 1924. Ambii din oraşul Cernăuţi. Gorda Vasile al lui Toader, născut în 1920; Zaharciuc Dumitru al lui Procopie, născut în 1923. Amândoi au văzut lumina soarelui în localitatea Voloca din raionul Hliboca. Bezergheanu Grigore al lui Mihai, născut în 1897, în oraşul Drobeta – Turnu Severin; Sarafincean Ştefan al lui Gheorghe, născut în 1924, în satul Plaiul Cosminului (Molodia), raionul Hliboca. În lagăr a închis ochii pentru totdeauna şi ucraineanul Pavlovici Nicolae al lui Flor, născut în 1914, în Cernăuţi.
Din cei 67 de oameni, dornici de libertate, ajunşi la Lunca, în dimineaţa zilei de 28 ianuarie 1941, 15 au căzut în Valea Plângerii, 12 martiri vor fi condamnaţi la moarte (sentinţele au fost executate la finele lunii iunie 1941) şi 18 băştinaşi au murit în blestematele lagăre staliniste de muncă corecţională. Nu se ştie până astăzi numele celor 2 bucovineni, care au avut norocul să treacă în Patria istorică, dacă dăm crezare raportului amintit, în acea sângeroasă zi de 28 ianuarie 1941.
Petru GRIOR
pentru „Libertatea Cuvântului”
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com