În noaptea de 28 spre 29 iunie 1940, 12 tancuri sovietice, cu echipament deplin de luptă, ţinând drumul spre Dorohoi, au ajuns la Mamorniţa, azi Mamorniţa-Vama, fostul raion Herţa. Ostaşii Armatei Roşii, în mod brutal, au dezarmat plutonul soldaţilor români, rupându-le epoleţii. Militarii români erau nevoiţi să sufere insultele „eliberatorilor”, fiindcă aveau ordin de la superiori să nu intre în conflict cu bolşevicii. Să oprească ofensiva staliniştilor a încercat românul Mihai al lui Gheorghe Oprea, născut în 1890, în oraşul Bucureşti, poseda studii superioare, care avea moşie în acea frumoasă localitate, baştina scriitorului George Sion. Tanchiştii bolşevici s-au năpustit asupra lui, strigând: „Tî, moldovan, mamalîjnik, paşol na Rumîniu!”. „Eliberatorii” s-au răfuit crunt cu acest patriot pentru a lui „manifestare contrarevoluţionară”. Fiind inclus de către autorităţile sovietice în categoria „elementelor care prezintă un pericol social”, va fi arestat de către reprezentanţii Direcţiei Regionale Cernăuţi a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne în ziua de 21 iulie 1940. Pe data de 8 octombrie, acelaşi an, Judecătoria Regională Cernăuţi îl condamnă la moarte. Sentinţa a fost executată, în localul închisorii din centrul regional, la 12 februarie 1941.
Pe la orele 5 dimineaţa, în ziua de 29 iunie, maşinile blindate ale staliniştilor şi-au făcut apariţia la marginea orăşelului Herţa, fiind întâmpinate de unicul „obidit” din acest mândru şi istoric târg din partea de nord a Moldovei. Înaintea staliniştilor a ieşit fostul ilegalist Fogăl, ţinând în mâna stângă un steguleţ roşu, iar în dreapta – un revolver. Dorind să obţină bunăvoinţa celor veniţi de la Răsărit, „obiditul” a tras în sublocotenentul Adrian Dragomir, din Regimentul 16 Artilerie, care, împreună cu căpitanul Ioan Boroş, au barat drumul tancurilor sovietice. Alţi „obidiţi” n-au fost descoperiţi.
Acest „obidit”, colaborând cu „eliberatorii”, a început să ticluiască denunţuri împotriva pământenilor săi, de tipul: „Către Raicompart Herţa. Este un speculand în Herţa şi anume Iancu Şencl, magazia de fereria nr. 171, strada J. K. Bratianu. El a vândut marfa de 40 mii ruble şi mai vinde şi acuma cu preţuri mari, care speculează pe toţi ţărani. Şi Eli Reiner, magazia de piele şi talpa, cel puţin de 30 mii ruble şi acuma are serviciu, a dat bacşiş o pereche de cizme. Un bun comunist”. Denunţurile „bunului comunist” au decis soarta multor herţeni, supuşi la cele mai bestiale torturi şi la cele mai groaznice chinuri. Mulţi au murit în lanţurile anchetelor staliniste, iar alţii au apucat calea lungă şi grea a exilului.
Cei 1.380 de băştinaşi din Ţinutul Herţei (1.235 români, 127 evrei, 13 ucraineni, 3 ruşi, un elveţian, un neamţ), duşi în locurile îndepărtate ale fostei Uniuni Sovietice, au lăsat 1.308 hectare de pământ arabil, 299 case de locuit, 157 de grajduri, 44 de cai, 254 de vite cornute mari, 93 de oi, 28 porcine, 34 de căruţe, o farmacie, două frizerii, o moară, 34 de prăvălii, numeros inventar agricol. Toate aceste bunuri, agonisite în sudoarea frunţii, vor fi jefuite de către acoliţii lui Stalin şi de „obiditul” Fogăl, care a aşteptat venirea bolşevicilor.
„Adevărul este unic şi acelaşi pentru vremuri şi vremuri, şi iese la suprafaţă, ca uleiul deasupra apei”.
Petru GRIOR
„Libertatea Cuvântului” – www.luberti.com