Dacă ne conducem după înţelepciunea poporului, omul în viaţa lui trebuie să sape o fântână, să sădească un pom, adică să lase o urmă frumoasă pe pământ. Să sădească pomi poate fiecare, dar, iată, să sape fântâni nu la toţi le este dat. Este nevoie de o iscusinţă deosebită, de bărbăţie şi de un mare risc, fiindcă acolo, în fundul fântânii, nu ştii ce surprize îţi poate pregăti solul şi cât de puternic este izvorul. Acesta poate ţâşni momentan, şi ai nimerit în apa rece până la brâu. E adevărat, oamenii, care scot la suprafaţă lutul şi apa, îţi asigură securitatea, dar asemenea situaţii nu sunt deloc plăcute, chiar pentru un fântânar cu experienţă.
Domnul Gheorghe Nichitin, gospodar din Stroeştii Nouă Suliţei, a săpat în satul său natal vreo treizeci de fântâni: unele adânci, altele mai puţin adânci. „Cea mai adâncă fântână, săpată de mine, are 32 de metri. Să ştiţi de câte ori s-a năruit pământul peste mine! Dar mă atrage această meserie, aşa cum minerul nu poate fără mină”, afirmă dumnealui.
El simte vâna izvorului. Cu două mlădiţe, rupte dintr-un copac, fântânarul Gheorghe Nichitin poate determina uşor unde merită să fie săpată fântâna, presupune chiar şi la ce adâncime se află izvorul. „Oamenii din sat deseori mă cheamă să le curăţ fântânile. Uneori e uşor s-o faci, alteori e ca şi cum ai săpa o fântână nouă”, spune gospodarul izvoarelor din Stroeşti.
Rar se întâmplă când o fântână poartă numele celui ce a săpat-o. Gheorghe Nichitin nu pretinde la aşa ceva. El se bucură de faptul că oamenii îi apreciază munca şi când beau pe însetate o cană de apă, îi mulţumesc în gând: „Bună-i apa din fântâna săpată de Gheorghe al lui Ilie Nichitin”. Şi se mai mândreşte Gheorghe Nichitin că anume lui i-au încredinţat sătenii să sape fântânile din curţile şcolii şi bisericii din sat. „Apa din fântâna de la biserică este foarte bună, dar şi fântâna-i adâncă – are 26 de metri”, spune cu o oarecare mândrie gospodarul, presimţind acea comparaţie fericită între izvorul ce răzbate din adâncurile pământului şi izvorul dătător de viaţă al credinţei strămoşeşti.