Soţii Gheorghe şi Floarea Dugan din Cupca şi-au găsit fericirea şi destinul la Cernăuţi. Oraşul le-a oferit posibilitatea să obţină principalul în viaţă datorită profesiilor lor muncitoreşti. Însă, ritmul accelerat urban nu-i împiedică să trăiască şi după calendarul creştin ortodox. În fiecare duminică şi la sărbători cântă în corul bisericesc, se roagă în faţa altarului în limba lor maternă, română.
La început s-au alăturat coriştilor de la Biserica înălţarea Domnului din Horecea, apoi au completat rândurile corului de la micul locaş de închinare loan cel Nou de la Suceava din această suburbie a oraşului.
Gospodari din fire, ei permanent au avut şi au ocupaţie pe placul inimii, chiar dacă doamna Floarea a trecut prin momentul dramatic când la fabrica, unde era angajată, a fost pus lacătul la uşă. În schimb, uşa „casei lui Dumnezeu” niciodată nu este închisă. În ea soţii Gheorghe şi Floarea Dugan vin să-şi petreacă clipele majore ale vieţii, să-şi deschidă sufletul pentru a primi lumina cea necreată. Se roagă cântând imnurile de slavă, şoptind cele mai tainice cuvinte, izvorâte din inimă, şi în tăcere. Aşa se percepe marele adevăr: locul unde suntem puşi, vremea în care trăim, lucrarea pe care o facem — toate acestea le-am primit fiecare de la Dumnezeu pentru a le pune în slujba Lui, spre a-L arăta cât mai strălucit şi cât mai frumos pe lisus lumii în care trăim, oamenilor printre care umblăm, vremii scurte prin care trecem…
Vasile CARLAŞCIUC