S-a împlinit un an de când scriitorul şi publicistul Grigore Crigan nu mai este printre noi. A încetat să-i bată inima exact în ziua, când în satul său de baștină, Tărăsăuți, era prăznuit hramul Bisericii – Nașterea Maicii Domnului. Dangătul de clopote s-a revărsat peste această așezare din Valea Prutului, anunțând nu numai vestea îmbucurătoare a marii sărbători bisericești. Un dangăt trist s-a ridicat la ceruri întru pomenirea celui care a fost Grigore Crigan, care și-a proslăvit satul, neamul prin cuvântul său așternut cu discernământ pe hârtie.
Cu câteva luni în urmă de această dată tristă, la mijloc de Florar 2021, Grigore Crigan și-a marcat jubileul de 80 de ani. N-a dorit să fie omagiat pompos, ci simplu de tot, în mijlocul familiei și prietenilor. În schimb, până la data jubiliară a reușit să termine o nuvelă istorică despre Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, care în 1711 a încercat să-și scoată țara de sub jugul turcesc, mizând pe ajutorul țarului Rusiei, Petru cel Mare. Subiectul nuvelei nu ajunge până la bătălia cu oastea otomană, autorul își încheie narațiunea în momentul sosirii la Iași a țarului Rusiei. Grigore Crigan pune accentul pe retrăirile lui Dimitrie Cantemir, care presimte că face un pas greșit, dar e prea târziu să dea înapoi. De aceea și nuvela a fost întitulată „Fantasmele lui Vodă-Cantemir”. Nuvela a rămas în manuscris, de aceea cu câteva zile înainte de plecarea sa la ceruri, Grigore Crigan, fiind bolnav de coronavirus, l-a rugat pe redactorul-șef al „Gazetei de Herța”, Vasile Bâcu, să aibă grijă ca nuvela să ajungă la Chișinău, în România. Fiind la Cernăuţi în luna lui august anul curent, academicianul Mihai Cimpoi de la Chişinău, cu care Grigore Crigan a avut relaţii prieteneşti, a amintit de nuvela scriitorului bucovinean şi a promis că ea neapărat va vedea lumina tiparului.
Activitatea scriitoricească a lui Grigore Crigan s-a desfășurat în perioada de timp, marcată de două nuvele istorice: „Vornicul Miron”, scrisă în tinerețe și publicată cu mult mai târziu la Chișinău, și „Fantasmele lui Vodă-Cantemir”, scrisă cu câteva luni înainte de plecare la cele veșnice. În această perioadă de timp, dar mai ales în ultimele două decenii, Grigore Crigan a scos de sub tipar câteva volume de proză, o traducere minunată a romanului clasicului literaturii ucrainene, Oles Honcear, „Steaua vieții tale”, un volum de interviuri – „Cea mai curată lacrimă a noastră” – cu tematică eminesciană, povestirea „De ce ne iubesc femeile” – despre tinerețea remarcabilului poet al secolului al XX-lea, Paul Celan, născut la Cernăuți, volumul „Zoriștii” – o cronică spirituală a ziarului „Zorile Bucovinei”, în redacția căruia autorul a trudit mai mult de patru decenii.
În persoana lui Grigore Crigan scrisul românesc din Bucovina a pierdut un iscusit maestru al cuvântului artistic. La mai puţin de un an după moartea lui l-au urmat Ilie Olar, Vasile Tărâţeanu şi Ştefan Broască, despre care Grigore Crigan a scris atât de frumos şi cu căldură sufletească în cartea sa „Zoriştii”. Se răresc rândurile unei generaţii de intelectuali de creaţie din nordul Bucovinei, care a mânuit cu dăruire cuvântul artistic românesc…
(V.K.)
„Libertatea Cuvântului” – www.lyberti.com