La vreo sută de metri de casa, unde-și avea apartamentul Dumitru Covalciuc, se împodobește bradul de Revelion al orașului Cernăuți. Atunci, în decembrie 2017 scriitorul și publicistul Dumitru Covalciuc, sosind acasă de la o lansare de carte la Biblioteca raională „Gheorghe Asachi” din Herța, a reușit cu prietenii să se fotografieze lângă pomul de iarnă, împodobit cu ghirlande. Apoi, pe neașteptate, boala mai veche l-a atacat fulgerător. Peste câteva zile, la Spitalul din Iași se stinse steaua lui Dumitru Covalciuc. Astăzi se împlinesc doi ani de la moartea lui subită.
Născut în perioada luminoaselor Sărbători de iarnă, Dumitru Covalciuc a avut o pasiune deosebită față de datina și folclorul românesc, culegând în decursul întregii sale vieți perle din creația populară a românilor din Țara Fagilor, selectându-le și editându-le în volume aparte. A fost pasionat de istoria meleagului natal și s-a apucat să scrie o lucrare epică despre celebra familie bucovineană Hurmuzachi. Tragedia lui ca prozator constă în aceea că nu și-a dus opera până la capăt, lipsind cititorul poate de o lucrare de referință a literaturii române din nordul Bucovinei. Dumitru Covalciuc a lăsat satului său natal – Oprișeni – o monografie excelentă, un studiu profund de istorie, însă n-a reușit să ducă la bun sfârșit o monografie asemănătoare a suburbiei Roșa din Cernăuți, populată în mare parte de români.
Dumitru Covalciuc a lăsat peste douăzeci de volume ale revistei „Țara Fagilor”, care este o colecție aleasă pentru orice bibliotecă din localitățile românești ale ținutului nostru.
Dumitru Covalciuc a fost și rămâne mândria satului Oprișeni, unde în scurt timp după plecarea lui la cele veșnice, consătenii i-au ridicat un bust în curtea școlii unde a învățat și unde, în drum spre casa părintească, poposea deseori cu un cuvânt bun, de încurajare și de optimism pentru elevi și profesori.
În perioada colindelor și urăturilor de Piața Integrității din Cernăuți sclipește în luminile ghirlandelor un nou pom de iarnă. Este al doilea îl jurul căruia nu-și poartă pașii, admirându-l, Dumitru Covalciuc. Nu coboară el nici la vale, pe strada Ivan Franko, spre Casa Națională a Românilor, având în suflet un cuvânt înflăcărat, o idee nouă, un sfat înțelept. A fost omul apreciat în spațiul românesc de pretutindeni și merită să apară măcar o ediție postumă a lucrărilor sale. Prin aceasta îi va fi înveșnicită memoria. Iar astăzi, aprinzând o lumânare întru pomenirea lui, ne rugăm din suflet ca Bunul Dumnezeu să-l aibă în dreapta sa.
Colectivul publicației „Libertatea Cuvântului”
